De la Voinesti, am urat „La multi ani” Armatei Romane!

Covasnenii nu au lasat Ziua Armatei Romane sa treaca fara ca ei sa aduca omagiul lor celor cazuți pentru Țara. La Monumentul Ostașului Roman din Voineștii Covasnei, preotul paroh al Bisericii ”Inalțarea Domnului”, Ioan Ovidiu Maciuca, a savarșit slujba de pomenire a eroilor militari care și-au jertfit viața pe altarul Țarii, eroi care și-au pus viața și cariera pe altarul iubirii de Neam. In prezența enoriașilor ieșiți de la Sfanta Liturghie, Asociația Cultural Creștina ”Justinian Teculescu” a depus o coroana de flori. Impreuna cu copiii care formeaza Ansamblul folcloric ”Junii covasneni”, cei prezenți s-au rugat pentru sufletele celor cazuți in glorie pentru Neam. Datorita ostașilor Armatei Romane, acest pamant a ramas romanesc. Sangele lor intarește temelia Țarii.

De la Voinesti, am urat „La multi ani” Armatei Romane!

Probabil, exact in acele momente, un demn reprezentant al covasnenilor, Codrin Dumitru Munteanu, aflat la Stalingrad, participa la ceremonia oficiala de inaugurare a Primului Cimitir al Militarilor Romani de pe teritoriul Federatiei Ruse si fostei URSS, construit in memoria militarilor romani cazuti in cel de-al Doilea razboi mondial pe frontul de la Stalingrad și la infaptuirea caruia a avut un rol decisiv. Cine știe, poate printre osemintele militarilor romani care au fost reinhumate, se aflau și ramașițe ale stramoșilor voineștenilor care nu s-au mai intors de pe front.

Probabil unii dintre cei prezenți la monument știau ca un alt fiu al Covasnei a avut un rol important in organizarea instituției ”Eroul necunoscut” in Romania. Episcopului Justinian Teculescu i se datoreaza aducerea de la Marasesti si reinhumarea in Parcul Carol din Bucuresti a ramasitelor pamantesti ale „Eroului Necunoscut” in 1924, fapt care a produs un emotionant efect in sufletele militarilor, dar si in sufletul tarii.

Poate nu știau toate acestea. Insa, cu siguranța, lacrimile aparute in colțul ochilor unora dintre participanți au curs pentru toți strabunii noștri Eroi. Și poate Bunul Dumnezeu a auzit ruga noastra pentru liniștea sufletelor lor.

Participarea Romaniei al Doilea Razboi Mondial s-a caracterizat prin doua mari campanii: trei ani in est pentru eliberarea Basarabiei si a Bucovinei alaturi de Axa Roma-Berlin-Tokio si un an in vest pentru eliberarea Transilvaniei de nord-vest, alaturi de Natiunile Unite.

Pe 22 iunie 1941, conform “Planului Barbarossa”, armata germana impreuna cu armata romana au inceput campania din Est impotriva U.R.S.S. Ordinul de Zi General al Armatei Romane cuprindea cunoscutul indemn al maresalului Ion Antonescu: “Soldati, va ordon Traceti Prutul! Zdrobiti vrasmasul din rasarit si miazanoapte. Dezdrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reintregiti in trupul tarii glia strabuna a Basarabiei si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.” Formularea “Razboiul sfant contra bolsevismului” a fost trei ani lozinca oficiala a propagandei de razboi romanesti.

Dupa defilarea lejera a germanilor si a aliatilor lor – printre care foarte importanti, romanii – pana aproape de granitele europene ale marii Rusii, de pe la inceputul anului 1943 situatia incepe sa se schimbe: cei trei generali ruși de dintotdeauna – Iarna, Distanta, Noroi – intra in scena. In aprilie 1944, contraofensiva strategica rusa atinge N Moldovei, iar pe 20 august rusii fortau frontul de pe linia Iasi – Chisinau. Contributia Romaniei in efective de lupta a fost enorma, depasita doar de armata germana, dar depasind celelalte aliate ale Germaniei.

Marile pierderi umane in campania antisovietica si colapsul economiei romanesti impovarata cu cheltuielile de razboi a dus la cresterea resentimentului impotriva “bocancului german“ si in randul celor care in prima faza au sprijinit alianta cu Germania. Regele Mihai a condus cu succes lovitura de stat pe 23 august 1944 avand suportul opozitiei politice si al armatei, arestandu-i pe Ion Antonescu si pe membrii guvernului.

In aceeasi zi, la orele 22:00, Regele a difuzat “Proclamatia catre tara”, prin care anunta revenirea la un regim democratic, incheierea razboiului cu Natiunile Unite si intoarcerea armelor impotriva Axei. In ciuda actului de la 23 august, Romania a constituit, in ochii URSS, o prada de razboi. Pe principiul ca “cel care ocupa un teritoriu isi impune si sistemul sau social” armata sovietica a impus venirea la putere a comunistilor (desi Partidul Comunist din Romania era o forta politica neglijabila si detestata atat de autoritati, cat si de opinia publica).

Armata romana a dus grele lupte si in aceasta campanie, impotriva fostilor aliati. La momentul “intoarcerii armelor” armata noastra numara circa 1.100.000 militari care, disciplinati, au ascultat ordinele Marelui Cartier General, nesemnalandu-se “defectiuni” in ceea ce priveste schimbarea aliantei militare. Grele lupte s-au dat la Oarba de Mures, pentru fortarea Muresului si cucerirea formei de teren inalte din dreapta lui, impotriva trupelor hitleristo-horthiste. Aici s-a ignorat cererea comandantilor romani de a invalui zona cuprinsa intre Cipau si Iernut, dispunandu-se dezvoltarea unei ofensive frontale dezavantajoase. Au murit vreo 9.000 militari romani aici.

Pe 25 octombrie sunt eliberate ultimele localitati romanesti din vest: Carei si Satu-Mare. Ordinul general nr.77 din 26 octombrie 1944 al ministrului de razboi consemna:

Ziua de 25 Octombrie devine, din 1959, Ziua Armatei Romane. Si aceasta zi nu mai semnifica doar victoriile de la granita de vest: este o aducere aminte a intregii istorii combatante a armatei noastre – tot trecutul ei de lupta!

Prof. Florentina Teaca