prieteni, viața se poate pierde și din prea multă luciditate!
se dedică poetului Nichita Stănescu
prea slăvită fie viaţa de boem,
mă întorc la ea cu voluptate
mult mai fericit decât Păstorul
care-a Înviat mergând pe moarte
să înceapă desfrâul sfintei poezii
mai sfânt decât un rai de-Apoi,
poeţii sunt armura miturilor vechi
şi masa de altar zdrobită printre flori
să bem poeţi, nebuni să fim de poezie
şi cerul să îl scoatem de la locul său,
şi să rămână aşa, un gol de Dumnezeu
arzând de-acum încolo ca o erezie
când vom muri, vom înflori-n pustiu,
iar fluturi tragici ne-or acoperi cu pietre,
să ne zdrobim poeţi, de moarte, viaţa
că amândouă sunt trăiri deşarte
Laurian Stănchescu, nebun de poezie!