Cati dintre romani sunt constienti astazi ca in Romania s-a trecut la stergerea sistematica si institutionalizata a identitatii nationale si transformarea romanilor intr-o populatie fara trecut si fara viitor?
ARIEL (1993-1995) a fost o revista adresta copiilor, gandita ca o “mica enciclopedie de cultura, civilizatie si divertisment”, fara a se adresa insa neaparat doar unei anumite categorii de varsta. In cei trei ani de aparitie, revista a promovat articole de istorie antica, religie, uneori chiar si informatica, diverse jocuri si cimilituri, cu bogate ilustratii care sa atraga interesul si fascinatia copiilor.
Revista s-a bucurat de un succes nesperat, ajungand la tiraje de peste 60 000 de exemplare. Faptul ca printre cele 48 de pagini ale revistei erau inghesuite adeseori si articole care promovau autori romani precum Ion Creangă, Mircea Sântimbreanu, etc sau se publicau benzi desenate ale unor povesti sau basme populare romanesti si nu se tinea doar linia directoare internationalista, facandu-i astfel pe “pe copiii romani sa se simta romani”, a facut in cele din urma ca UNICEF sa-i ceara lui Petre Ghelmez sa renunte la publicarea revistei ARIEL.
Vasile Poenaru: “UNICEF i-a cerut lui Petre Ghelmez sa renunte la publicarea revistei pentru copii ARIEL pentru ca revista ii facea pe copiii romani sa se simta romani”
“Cu multi ani in urma, cand lui Petre Ghelmez i-a cerut UNICEF sa renunte la publicarea revistei pentru copii ARIEL, UNICEF a dat o motivatie halucinanta, pe care atunci nu am inteles-o: “Are un succes prea mare, are tirajul de peste 60 000 de exemplare” (asta in situatia in care tirajele revistelor deja devenisera confidentiale).
Revista ii facea pe copiii romani sa se simta romani, sa reinvete sa respecte limba si obiceiurile. Acum inteleg, dupa atatia ani: Petre Ghelmez facea ceva ce de fapt UNICEF nu voia ca el sa faca!”, scrie Vasile Poenaru intr-o postare pe pagina sa de Facebook
Note/Foto: http://colo-ro.blogspot.ro