Tot raul spre bine
Sunt solidara cu Oana Stanciulescu și-mi asum ”intreaga vina” de a respecta și cultiva valorile patrimoniului spiritual romanesc, valori care s-au impus și se impun pe cu totul alte criterii decat cele stabilite de ”cadrele” nu știu caror entitați, semanatoare de ura, frica, denunț, și tot ce ține de aceste mizerii pe care nu le incape nici o democrație din lume. Urmașii bolșevicilor din 46-50 vor din nou sa aresteze gandirea! Obiectul muncii lor sunt listele pe care se afla cine are voie și cine nu are voie sa faca parte din aceasta lume!
Marilena Rotaru despre stigmatizarea in stil bolsevic a Oanei Stanciulescu: “Urmașii bolșevicilor din 46-50 vor din nou să aresteze gândirea!”
De 26 de ani sunt pe aceste liste, o ținta permanenta in comentariile-acuzații pe blogul lui Laszlo Alexandru și pe site-ul Institutului Elie Wiesel. Cu ce am greșit? Cu interviul, cartea, filmul și orice altceva impune rostirea numelui lui Vintila Horia. Cu incalcarea deciziilor Tribunalului Poporului din anii 1945-1950, care a condamnat intreaga elita politica și culturala a țarii.
Ca urmare, tot acolo, am capatat aceleași etichete ca și Vintila Horia. Nu conteaza ca in cadrul serialului Memoria Exilului Romanesc am facut interviuri și documentare și cu Marele Rabin Alexandru Șafran, cu Nicoleta Franck, cu Vladimir Cosma, cu Margareta Sterian. Documentarele facute inainte de 1989 cu Margareta Sterian, supuse cenzurii comuniste, nu au putut fi difuzate decat la inceputul lui 1990. N-am auzit in 1984 glasul Institutului Elie Wiesel.
Nu conta cenzura aplicata de aceeași care astazi vorbesc și trimit hartii amenințatoare din partea aceluiași institut. Conteaza doar cateva citate trunchiate și rupte din context din sentința lui Vintila Horia, și din versuri profund creștine scrise de martiri ai acestui neam in inchisorile comuniste. Contextul celor care au facut apologia comunismului este ințeles și scuzat. Contextul in care a scris majoritatea intelectualitații romanești dintre cele doua razboaie mondiale nu conteaza.
In timpul ”Pieții Universitații” din 1990 soseau la televiziune bilețele și scrisori in care eram etichetata, ca toți ceilalți din piața, ”legionara”. In martie 1990 facusem primul interviu cu Vintila Horia și, intr-o ”anumita” presa de atunci și in Consiliul de conducere al televiziune, se spunea ca l-am intervievat pe Horia Sima. Și daca l-aș fi intervievat?! Un jurnalist cu adevarat liber se situeaza in afara oricaror comandamente. Un astfel de jurnalist ar fi trebuit sa faca interviuri și cu Hitler și cu Stalin.
In 31 octombrie 1991, la șase luni de la concedierea lui Vartan Arachelian, am fost și eu concediata din Televiziunea Romana, pentru delict de opinie: manifestari promonarhiste, antifeseniste, orientare de dreapta. In vara lui 1992 am caștigat procesul. Doamna Doina Cornea vorbise, in cadrul unui eveniment consacrat drepturilor omului, la Frankfurt, despre lipsa libertații de expresie din Romania, dand cele doua exemple din singura, pe atunci, televiziune din țara. Ion Iliescu a trebuit sa cedeze.
M-am intors in televiziune, dar nu mai aveam voie sa fac emisiuni in direct și, pentru a rosti adevarul, ma aflam din nou, pe contrasens. Primeam continuu, semne. Scrisori pline de abjecții și amenințari, diferite agresiuni asupra locuinței și a mașinii. In ianuarie 1999, dupa avanpremiera filmului ”Intoarcerea lui Vintila Horia”, mi s-au taiat franele automobilului. Dumnezeu m-a aparat. De un sfert de secol am constatat și constat același lucru: ca libertatea fara dreptate nu are valoare. Mai aproape de zilele noastre am trait aceeași incalcare a libertații de expresie, acum doi ani, cand mi s-a interzis sa mai realizez ”Ora Regelui”.
De cateva luni, de cand am demisionat din A.N.R.M., aceleași acuzații, de susținatoare a valorii scriitorului Vintila Horia, sunt distribuite pe facebook și la telefon de catre unii membri ai conducerii alianței. Ce filiala destoinica are Institutul Elie Wiesel in Alianța Naționala pentru Restaurarea Monarhiei! Cați dintre membri acestei alianțe știu ca in 1991, invitat la Viena la un eveniment dedicat caderii comunismului, Regele Mihai, in cuvantul sau, l-a numit și l-a citat pe Vintila Horia: ”Mai devreme sau mai tarziu, fiecare lucru și fiecare ființa se vor intoarce la locul lor, pentru ca ordinea divina sa nu aiba de suferit.” Cați?!
Nu evreii, nu romanii, nu francezii, sau oricare alte etnii sunt responsabili și responsabile de crearea și intreținerea acestor atacuri, ci, așa cum spunea Vintila Horia, ”dușmanii omului”.
Puși in fața documentelor al caror adevar rastoarna argumentele Tribunalului Poporului, diverși domni de la Institutul Wiesel ne invita sa fim ”democrați și europeni”, in accepția de ”insipid, inodor, incolor”. Nu poți fi european fara sa fii roman, francez, englez ș.a.md. A fi cu adevarat european inseamna sa participi cu toate valorile tale naționale la patrimoniul universal, nu a renunța la ele. Tudor Vianu, care colabora la revista ”Gandirea” ca și Vintila Horia, scria in studiile sale: ”Fiind foarte roman, Eminescu este universal.”
De ce traim toate aceste zvarcoliri ale urii și nepotolitei invrajbiri?! Pentru ca nu s-a facut adevaratul proces al comunismului. S-a scris doar o prefața in care cele mai adanci rani au fost ocolite intenționat, pentru a disculpa și a favoriza.
Procesul comunismului, sistem criminal care a cuprins o mare parte a harții acestei lumi, și a distrus popoare intregi, nu poate favoriza pe nimeni.
Curaj, Oana! N-ai facut decat sa-ți implinești misiunea, sau, cum spune romanul, ”tot raul spre bine!” Iți dedic și eu aceste doua versuri de Ezra Pound, pe care le port mereu aprinse in minte și in inima, de cand le-am citit, in traducerea Margaretei Sterian: ”Numai aceea ce iubești cu-adevarat, ramane/ Restul e zgura…”
Marilena Rotaru