Am stat lângă toți marii scriitori ai literaturii române contemporane. A fost un noroc și un miracol personal. Majoritatea trăiau modest, nu râvneau onoruri și funcții. Se iubeau, se respectau, se apărau reciproc, își împărțeau gloria și sărăcia, erau modele de oameni și de scriitori.
Când se stingeau, cei rămași spuneau “la revedere, pe curând”. Respectau codul onoarei și al frăției. Așa i-am cunoscut pe marii noștri scriitori de care mi-am legat destinul. Unde sunt “scriitorii” de astăzi? Până la moartea mea, voi trăi la fel ca scriitorii din vremea mea! Sunt cu Nichita Stănescu și Ion Stratan, ne jucam.
Laurian Stănchescu, scriitor și lurnalist român.
Foto: Laurian Stanchescu