Pe 14 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei.
Din cauza neîncrederii cvasigenerale a liderilor politici și militari față de Rusia, România intră în marele război de la începutul secolului XX cu doi ani mai târziu decat aliații săi, și asta doar datorită unui ultimatum prin care Antanta încerca să obțină un sprijin substanțial într-o situație care de departe nu era una dintre cele mai bune.
Situația pe frontul de luptă la acel moment era în dezavantajul Antantei, astfel ca România intra în luptă într-un moment defavorabil. S-a speculat însa că dacă România ar fi intrat în luptă în primii doi ani de la începerea Primului Razboi Mondial de partea Antantei, atunci nu s-ar mai fi întamplat masacrele inutile ale populației civile din Serbia. Decizia României a fost însa întârziată foarte mult de evenimentele ce se întâmplaseră în Rusia, liderii regatului României neputând ignora situația îngrijorătoare și pericolul ce se anunța de la răsărit.
Pe 14 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei
Cu un ochi pe ceea ce se întampla în Rusia și cu altul pe desfășurarea evenimentelor de pe frontul marelui raăzboi din Europa, România a căutat să-și negocieze cu mare grijă condițiile pentru intrarea în război de partea Antantei, mai ales că momentul ales era unul profund nefavorabil, Regatul României cerând pentru participarea sa în război recunoașterea drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei.
Aliații au acceptat condițiile României în vara anului 1916, însă potrivit istoricului militar britanic John Keegan, aceștia au căzut de acord în secret să nu își onoreze obligațiile și angajamentele luate față de România cu privire la recunoașterea drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei.
De asemenea, Rusia a întârziat și ea foarte mult acceptarea condițiilor României pentru intrarea în război de partea Antantei, fiindcă se temea că la negocieri va fi pomenită și problema Basarabiei smulsă din teritoriul Moldovei în 1812 de către Imperiul Rus.
“Deși a intrat în războiul european cu doi ani mai târziu decat aliații săi, România, din prima zi a izbucnirii conflictului, se declarase de partea celor care reprezentau onoarea și libertatea.
Neutri nu puteam rămâne.Ar fi însemnat să pierim fără glorie, ar fi însemnat să ne sfâșiem singuri steagul vechilor năzuințe de dezrobire și unitate națională.Dealtminteri, popoarele nu sunt niciodată neutre, sufletul națiunilor nu poate trăi fara un ideal, fără acea înlănțuire misterioasă de nădejdi și credințe care unește laolaltă trecutul și viitorul unui neam.
Se implinește un an de când ne-am înfrățit steagurile cu gloria apusului și am pornit, alături de civilizație, războiul nostru de hotare.”, scria Corneliu Moldovanu la 14 august 1917
Atât România cât și Italia s-au găsit la sfârșitul Primului Război Mondial în tabara statelor învingatoare, însă ambele țări s-au declarat profund nemulțumite de condițiile pacii de la Paris din 1919 și de felul cum au fost tratate de către aliații lor dupa ce își plătisera în acest război un imens tribut de sânge, de doliu și de jertfe grele.
Sursa: Glasul.info
Alte articole similare: