La 16 ianuarie 1945, sub pretextul semnării Convenției economice româno-sovietice privind despăgubirile de război începe o lungă perioadă de spoliere a economiei României de catre URSS. Între anii 1945-1958, prin înființarea așa numitelor Sovrom-uri, societăți mixte româno-sovietice, URSS a exercitat un jaf economic organizat de proporții in România.
În urma Convenției de Armistițiu, care stabilea, la articolul 11, reparațiile de război datorate de România Uniunii Sovietice (300 de milioane de dolari), s-a semnat Convenția economică „asupra mărfurilor pe care România urmează să le livreze în compensarea daunelor cauzate de către România Uniunii Sovietice prin operațiunile militare și ocuparea teritoriului sovietic”. Conventia a fost semnată la cererea expresă a lui Stalin, deschizăndu-se astfel calea către spolierea de proporții a economiei românești de către sovietici.
Deși războiul se terminase în anul 1945, trupe sovietice au ocupat și rămas pe teritoriul României până anul 1958, înlesnind jaful economic organizat de Uniunea Sovietică în România prin care țara noastră a fost obligată să livreze în URSS diverse produse printre care cereale, produse petroliere, animale, material lemnos, vase maritime şi fluviale, locomotive, vagoane, materiale de cale ferată, diverse maşini industriale, instalații petroliere și altele, valoarea acestora depășind în timp cu mult valoarea prevazută în Convenția economică româno-sovietică privind despăgubirile de război.
Cu toate ca România era o țară distrusă, slăbită și sărăcită de război și de foametea care a urmat în chiar primii ani de după încheierea războiului, sovieticii au impus un ritm deosebit de sever al jafului și al spolierii economiei românești.
În timp ce statele Europei vestice erau ajutate să-și revină după război cu ajutorul planului Marshall, România era suptă până la epuizare de resurse de către Uniunea Sovietică. O alta povară pe umerii românilor o reprezentau chiar trupele sovietice staționate pe teritoriul României, întreținerea acestora căzând exclusiv în sarcina autorităților române.
Mai mult, România este lasată de catre Uniunea Sovietică aproape fără toate instalațiile importante folosite în industria petrolieră, statul român fiind nevoit apoi să apeleze pe plan extern pentru a înlocui instalațiile speciale din industria petrolieră, care luaseră calea spre URSS.