Dupa gardul frumos vopsit al multinatonaelelor din Romania, gasim adeseori povesti terifiante, precum cea a sclavilor de la Găeşti. Trico Point Găeşti este o firma ce produce incepand din anul 2003 confectii si tricotaje in Romania, insa care are un mod oribil si umilitor de a-si trata muncitorii, din cate povestesc femeile angajate in aceasta unitate.
Pe langa faptul ca sunt prost platite (n.r. salarii undeva la circa 250-300 de euro), muncite pana la epuizare si fortate sa-si ia concediile nu atunci cand vor ele sau au nevoie, asa cum prevede de altfel si legislatia muncii, ci doar cand se reduce fluxul de comenzi al fabricii, angajatele acestei firme sunt mai mereu umilite si jignite in ultimul hal.
La starea de hartuire continua se mai adauga si un climat de neincredere, dovedit atat de multimea camerelor montate aproape pretutindeni, cat si de instalarea unui geam transparent pana si la toaleta. Atmosfera de la Trico Point este povestita mai in detaliu intr-un articol din cronica-gaestiului.ro. Una dintre picaturile care au umplut paharul si au nemultumit angajatele, motiv pentru care acestea dau vina pe un management defectuos al firmei, a fost hotararea sefilor firmei de a le taia bonurile de masa.
Dupa gardul frumos vopsit al multinationalelor din Romania: sclavii de la Găeşti
Una dintre angajatele firmei a avut curajul sa dezvaluie atmosfera de lucru de la aceasta firma, povestind amanuntit ceea ce au indurau angajatele de la aceasta companie in ultimii ani:
“S-a incheiat cea mai neagra perioada din istoria Trico Point-ului. 2 ani in care, de la o firma aflata mereu in top, firma care a facut investitii si a avut profituri an de an, chiar si in primul an in care si-a inceput activitatea, s-a ajuns pe pierdere. Explicatia? Probabil un management defectuos. Principalele preocupari ale fostului director adjunct au fost decuparea geamului de la usa de la toaleta femeilor si urmarirea si abordarea femeilor pe scari. Acum 3 ani cand am venit in societate am gasit un colectiv frumos, unit. Exista o placere de a veni la lucru si, mai presus de toate, existau rezultate. De la un director care stia sa tina in frau rautatea oamenilor s-a trecut la un director adjunct care a scos la suprafata raul din inimile oamenilor. Goana dupa functii si bani i-a orbit pe toti si i-a facut sa isi piarda demnitatea. Cuvinte precum personalitate, tupeu, atitudine sau curaj au fost inlocuite cu frica, umilinta, cap plecat sau teama… Fratilor, noi cele de la “coada vacii” sau cele care “dormim cu gainile”, asa cum am fost catalogate, i-am tinut si ii tinem in functii pe toti acesti directorasi si sefuleti care, in acesti doi ani, au fost mai multi ca oricand. Cel care se credea si se comporta de parca ar fi fost Dumnezeu in aceasta firma a plecat umilit si cu coada intre picioare dupa aproape doi ani de zile. Mult, mult prea mult a stat in opinia mea, avand in vedere cum a ajuns firma (de la profit de circa 5,5 miliarde in 2014 la pierdere de aproape 3 miliarde in 2015). Dar probabil ca si orgoliul patronilor in a nu recunoaste ca au facut o greseala cu numirea lui l-a tinut atat de mult in aceasta functie. Suntem cu un picior in groapa, asa cum s-ar spune, dar sper sa avem puterea nu sa ajungem asa cum eram, dar macar sa ne revenim pe linia de plutire ca si firma, iar noi, ca si oameni, sa ne recapatam valorile morale si placerea de a munci. Urez succes noii conduceri! Are o “mostenire” dezastruoasa si o misiune extrem de dificila insa…“, a scris pe contul sau de facebook, Elena Stanciu