“Sunt multi dintre romanii nostri care cred ca soarta scolilor romanesti sau a casei se va ameliora indata ce se va putea obtine dreptul de a avea si noi un Episcop roman; odata cu venirea acestui Episcop lucrurile se vor schimba ca printr-o minune si ca numai decat atunci toti fratii nostri romani care astazi imbratiseaza si sustin interesele grecesti, se vor lumina, isi vor veni in fire si se vor intoarce cu trup si suflet romani. Cu alte vorbe socotesc ca ceea ce n-am putut reusi intr-un interval de treizeci de ani cu scolile noastre, acuma prin prezenta Episcopului vom reusi sa convertim pe romani.
Si chestiunea Episcopului roman din Macedonia a inceput de catva timp sa se agite de catre unii, care cred ca savarsesc un act national prin aceasta. Nu ma indoiesc ca si aceasta dorinta romaneasca se va realiza; se vor face numai din partea Patriarhului din Constantinopol niscaiva opuneri pentru forma, dar in cele din urma, acesta va ceda si marinimosul Imparat va decreta prin berat numirea unui Episcop roman la doua milioane de romani din toata Turcia.
Sa aratam fratilor nostri luminati de la Carpati, in ce hal se gasesc lucrurile pe aici si apoi judeca dansii, de vor gasi cu cale, ca acuma asa cum ne aflam sa intreprinda ca sa ne trimita episcopi.
Se stie ca episcopul trebuie sa se stabileasca la Constantinopol ca Erarh al romanilor, unde va avea misiunea sa apere chestiunile si interesele bisericesti romane; sau se va stabili in centrul sau focarul romanismului, in capitala romanilor din toata Turcia (n.r. Imperiul Otoman), adica in Bitolia.
In cazul intai nu va avea nici o importanta pentru romanii din tara Turceasca, autoritatile turcesti favorizeaza indeajuns romanilor, pentru ca interesul Turciei depinde in mare masura de prosperitatea si dezvoltarea nationala a romanilor.”
Ertogrul, Ziarul Lupta, aprilie 1892