Propaganda banăteană pentru “Republica română unită”
Dintre momentele de rascruce ale miscarilor revolutionare romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea, exista trei evenimente prin care se deschide larg drumul planurilor de actiune comuna transilvana, munteana si moldoveana pentru crearea unui stat unitar national.
Un moment este legat de miscarea social politica initiata pe teritoriul Transilvaniei si in Banat, incepand cu anul 1834. Un alt moment are loc in afara hotarelor, acolo unde elita tineretului romanesc din Moldova si Muntenia plecat la studii la Paris ajung sa aiba stranse legaturi si sa dezvolte impreuna ideile epocii. Inca un moment important se petrece in Tara Romaneasca, unde G. Baritiu si Timotei Cipariu intreprind o vizita cu implicatii si semnificatie nationala in anul 1836.
Dintre preocuparile revolutionare romanesti ale epocii, se remarca cercurile secrete constituite la Cluj si apoi in Rusca Banatului, care succed in timp si altor societati conspirative romanesti cu vederi inaintate.
Propaganda banateana pentru “Republica română unită”
Societatea cunoscuta sub numele de “Constitutia” de la Lugos, de pilda, data dinainte de 1830, dar sfera ei de actiune era doar locala, in vreme ce miscarea de la 1834 cauta sa coaguleze pentru prima data revolutuionari romani din toate cele trei tari ale romanilor, in jurul unui program social-politic comun.
Statul bazat pe principiile egalitare democratice burgheze, care trebuia sa se nasca din conceptia si eforturile tuturor, era o “Republica unitară română.“
„Republica română unită” iși propunea sa acorde drepturi egale tuturor
cetațenilor sai, sa desființeze rangurile nobiliare ereditare, sa introduca votul
universal, sa desființeze iobagia si alte servituți sociale și naționale. ^1
In urma morții episcopului sarb din Arad, Pavel Avacumovici si dupa ce Viena a refuzat numirea lui Sinesie Radivoievici in fruntea Episcopiei Aradului, Moise Nicoara si episcopul unitilor Samuil Vulcan ii cereau imparatului sa numeasca in fruntea episcopiei din Arad unul dintre cei doi candidati romani, Isaia Balașescu sau Nestor Ioanovici, insa incercarile au ramas fara rezultat, iar Episcopia Aradului a fost fara episcop pentru aproape 15 ani, intre 1815 si sfarsitul lui 1829. ^2
Isaia Bălăşescu (1823-1835) – în timpul păstoririi sale s-a întemeiat Institutul Teologic din Cernăuţi şi Seminarul prin rezolutia împărătească de la 6 august 1826. ^3
Sursa: Lupta românilor pentru unitatea nationala 1834-1849, Cornelia Bodea
Bibliografie:
1. VASILE NETEA, PUBLICISTICĂ III, SCRIERI ISTORICE 1945-1976, 2015
2. Pavel Vesa, Episcopii Aradului 1706-2006, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2007 pp. 86-87
3. www2.nord-literar.ro
4. www.centrulstefancelmare.ro