Suntem noi, etnicii români, „ocupanţi” ai propriilor meleaguri străbune?
Joia precedentă, Muzeul Etnografic din Cernăuţi şi-a sărbătorit jubileul de 150 de ani. Deci, timp de un deceniu şi jumătate, indiferent de denumire şi subordonare pe parcursul vremii, Muzeul Etnografic păstrează în fondurile sale aproximativ 100 de mii de exponate şi relicve.
Făcând un scurt excurs în istoria instituţiei, pe care o conduce de 18 ani, directoarea Olena Zatulovska n-a uitat să amintească celor prezenţi la festivitate că în anii dominaţiei regimului de „ocupaţie”, Muzeul a fost transferat în clădirea celui „românesc” – fostului Industrial, iar după cel de-al doilea război mondial, când ţinutul nostru a fost „eliberat” de „ocupanţi”, instituţia şi-a reînceput din nou activitatea.
Suntem noi, etnicii români, „ocupanţi” ai propriilor meleaguri străbune?
Or, regretabil e că un lucrător de muzeu, cu un stagiu atât de bogat, să nu cunoască istoria Bucovinei, altfel nu ne-ar alinia în rând cu naziştii germani, declarându-ne „ocupanţi”. Oare românii din Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare să fie „ocupanţi”ai acestor meleaguri străbune? Părinţii, buneii, străbuneii, stră-străbuneii noştri, cărora li s-a tăiat buricul pe aceste plaiuri ştefane, n-au venit, ca alţi venetici, să ne distrugă neamul, să ne impună legile şi ordinea lor.
Să fie ei „ocupanţii” propriei lor Ţări de Sus a Moldovei, adică a Bucovinei? Nici Austria, care a stăpânit Bucovina timp de aproape un deceniu şi jumătate, n-a avut pretenţii, ci prin Tratatul de pace de la Saint-Germain, din septembrie 1919, renunţa la fostul său ducat în folosul României, astfel legitimând retrocedarea teritoriului românesc. Aici apare o întrebare firească: „Suntem noi, românii, ocupanţii propriului pământ, sfinţit prin sânge de vitejii arcaşi ai lui Ştefan cel Mare?” Cine, totuşi, sunt ocupanţii? Or, e clar ca bună ziua că nu românii, care au stăpânit de veacuri această gură de rai.
Înfiinţarea, în 1863, a Muzeului Provincial al Bucovinei („Bukowiner Landesmuseum”), cu filiale la Siret şi Suceava, a fost un eveniment cultural de anvergură ce a dat autonomiei Bucovinei o importanţă vastă. Acest templu de cultură avea să încununeze strădaniile unor intelectuali bucovineni pentru adunarea şi ocrotirea unor documente şi obiecte de o inestimabilă valoare istorică.
Reluare din 22.05.2013
Citeste intreg articolul pe ZorileBucovinei.com