Elita de o morala îndoielnică a României comuniste si primul ei păcat împotriva lui Constantin Brâncuși
Glasul.info
Elita de o morala îndoielnică a României comuniste si primul ei păcat împotriva lui Constantin Brâncuși
Una dintre cele mai negre pagini ale istoriei României ne este dezvaluita de catre un proces verbal al unei ședințe din 1951 a Secțiunii de Stiința Limbii Literatură și Arte, care ne arata una dintre cele mai anticulturale actiuni ale Academiei Române.
Intr-o dezbatere legata de opera lui Constantin Brâncuși, a academicienilor si a intelectualilor români care formau elita acceptata in anii ’50 din Academia Româna, cu privire la oferta sculptorului român de a lasa ca mostenite statului roman in jur de 200 de lucrari de arta precum si atelierul sau din Impasse Ronsin no 10, membrii Academiei Române au respins oferta lui Brâncuși si odata cu aceasta si posibilitatea de a intra in patrimoniul cultural romanesc a unor importante lucrari artistice ale marelui sculptor.
Elita de o morala îndoielnică a României comuniste si primul ei păcat împotriva lui Constantin Brâncuși
Intr-un document prezentat si transcris in premiera de catre Cotidianul.ro putem vedea din procesul verbal al sedintei cum a decurs executia operei lui Constantin Brâncuși, intr-o actiune asemanatoare barbariilor care se intampla acum sub umbra asa numitei “corectitudinii politice” prin care se distrug operele “incorecte politic” de catre salbaticii de extrema stanga:
“Proces verbal Nr. 10
al sedinței din 7 martie 1951
Ședința este prezidată de tov. Acad. M.Sadoveanu
Participă: Acad. Gh. Călinescu, I.Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G.Oprescu, Jean Al.Steriadi, V.Eftimiu și tov. Geo Bogza, Prof.Al.Graur, Prof. I.Jalea, I.Panaitescu-Parpessicius și K.H. Zambaccian.
Și-au scuzat absența tov. Acad. Gala Galaction și tov. Lucian Grigorescu.
Se citeste procesul-verbal al ședinței din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
Tov. Acad. I.Iordan depune raportul de activitate pe luna Februarie 1951 al Institutului de Lingvistică și tov. Acad.G.Oprescu depune procesul-verbal al ședinței din 1 Martie a.c a Institutului de Istoria Artei.
Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării D-sale asupra sculptorului C. Brâncuși, prezentând și numeroase planșe și publicații cu reproduceri din Brâncuși.
Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărții lui Sobolev ”Teoria leninistă a reflectării și artă ” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea amintește că citase pe Paciurea și Brâncuși ca exemple de formalism în sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism si formalismul extrem, cazul Brâncuși trebuie să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov.Prof.Jalea, constată că Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte. D-sa clarifica notiunea de realism , in sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realitații și nu ca o reproducere fotografica a ei, asa cum e inteles în mod stângiat.
D-sa încheie aratand inutilitatea continuarii discutiilor asupra lui Brâncuși.
Tov. Acad Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante.
D-sa arată datele si faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, și îl ilustrează ca pe un om de talent și de mari sperante în prima parte a activitatiilor sale, dar care, sub influenta unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indifenitul si a cubismului, speculând prin mijloace bizare gusturilor morbide ale societatii burgheze.
Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov.Jalea a intentionat prin comunicarea D-sale sa reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuși.
Tov. Prof. Graur este impotriva acceptarii în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă. D-sa cere ca în secțiune să se discute pe viitor probleme rezolvate si publicate de autorul comunicării și propuse spre discutare Secțiunii.
Tov. K. Zambaccian și Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că ”himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităților de atunci și că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numară acela al lui Tolstoi.
Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuții interesante și de a fi deschis probleme de o semnificație deosebită.
D-sa anunță că, în ședința viitoare își propune să precizeze câteva nuanțe asupra