Campania de deznationalizare a vestului tarii continua: „Atentat la identitatea unui sat de moţi de câmpie”

Campania de deznationalizare a vestului tarii continua: „Atentat la identitatea unui sat de moţi de câmpie”. Rand pe rand, obiectivele culturale si identitare romanesti din localitatile din vestul Romaniei sunt deznationalizate sau lasate special in paragina, cu scopul de a fi distruse iremediabil si apoi demolate.

1 Octombrie 2017, Buletin de Carei: „Cu durere în suflet vă anunţăm că a mai avut loc un atentat la identitatea moţilor de câmpie din satul Ianculeşti ce aparţine de mun.Carei. După menţinerea  în izolare a Căminului Cultural care nu se vrea reabilitat şi este lăsat să se degradeze, a venit acum rândul Muzeului Satului.

Aici, în acest muzeu au venit numeroşi vizitatori care au lăsat câteva rânduri scrise în Caietul de Onoare. Străini din Londra au apreciat  acest colţişor care povesteşte singur despre istoria strămoşilor moţilor din Ianculeşti. 

Interpreţi de folclor sau urmaşi ai acestora au lăsat în caiet impresii şi sentimente. Ultimele se opresc în anul 2015…Leagănul  de copil şi toate uneltele specifice muncilor din gospodăriile de moţi au fost atent întreţinute în calitate de piese de muzeu.”

Campania de deznationalizare a vestului tarii continua: „Atentat la identitatea unui sat de moţi de câmpie”

„Ultimul delegat sătesc cu domiciliul în vatra satului a adus aici toţi oaspeţii veniţi la Zilele Iancului.

Nu mai este nici steagul de la intrare….Interesele şi jocurile politice au băgat dihonia între moţii  din satul Ianculeşti.

Intr-o încăpere chiar de lângă cea în care odată era un muzeu bine îngrijit, vin la întruniri mai marii momentului, care nu sunt deloc deranjaţi de halul în care arată acum Muzeul Satului. 

Micile favoruri şi mai micile câştiguri de moment cu care au fost ademeniţi cei mai slagi de înger i-au îndepărtat de păstrarea valorilor lăsate de strămoşii lor dar mai ales de promovarea zestrei lor în rândul tinerei generaţii. La ultimele 2 ediţii ale zilelor satului Ianculeşti, copiii satului nu au mai avut loc în programul artistic şi au rămas simpli spectatori.”