Se apropie Căciunul. „ Ați vindecat vreodată pe cineva de ateism?!”
Domnule profesor ION COJA, deunăzi, pe site-ul dumneavoastră…
…pe site-ul nostru! Așa e corect!
…ați fost foarte aspru cu un comentator care s-a declarat ateu! Nu v-ați angajat într-o discuție propriu zisă, prin care să-l „combateți”, ci l-ați declarat direct „dihor”! A fost corect din partea dvs?!
Comparația cu dihorul, adică cu un animal, a fost impusă de persoana în cauză, care opina că animalele au o soartă mai bună decât oamenii, nu sunt dezbinați ca aceștia, deoarece nu au nicio religie… Incalificabil! A nu avea nicio religie nu înseamnă că ești ateu! Iar ca ateu meriți o replică, meriți să fii „pus la punct”, în măsura în care ești propagandist al ateismului! Altminteri, dacă ești ateu și stai în banca ta, ai dreptul la intimitate, ai dreptul să fii lăsat în pace! Singurii care te pot „deranja”, încercând să te vindece de ateism, sunt cei apropiați, din familie, prietenii, colegii… Ceilalți, lumea, societatea, trebuie să te lase în pace! (…)
Ați vindecat vreodată pe cineva de ateism?!
N-am întâlnit, față către față, niciun ateu până acum! Am întâlnit oameni la care credința era slabă, scăpătase prea mult și ei înșiși intraseră în panică! Nu se simțeau în largul lor!
Înțeleg că vi s-au adresat. Ce i-a făcut să vă împărtășească problemele lor?
A fost vorba numai de tineri, de studenți. Eu la curs le vorbeam de Dumnezeu, atunci când venea vorba în chip firesc, în ordinea logică a ideilor discutate. Când se potrivea s-o fac! Și mai des le vorbeam de Iisus, atunci când puneam în evidență „revoluția” înfăptuită de Iisus. Și-l citam pe Țuțea: „singura revoluție din istoria omenirii a fost cea înfăptuită de Iisus”…Cursul ținut de mine, de introducere în lingvistică, se ținea în primul semestru al anului I. Erau încă copii, cu o mulțime de necazuri și neputințe sufletești… Mă pomeneam că vin după mine în pauză sau după curs ca să mi se destăinuie cu una sau alta…
Se apropie Căciunul. „ Ați vindecat vreodată pe cineva de ateism?!”
Puteți da câteva exemple?…
De mai multe ori mi-au cerut să le explic care este sensul vieții lor!… Nu reușeau să răspundă la această întrebare! Mi-am dat seama că eu la curs le dădusem de fapt un răspuns, așa că, până la urmă am introdus în curs această întrebare. E vorba de teoria mulțimilor și a paradoxului, a lui Betrand Russel, conform căreia ceea ce este adevărat despre elementele unei mulțimi nu este cu necesitate adevărat și despre mulțimea respectivă! Vezi legătura?
Daaa’ de unde?!… Deloc!
Te cred! Nici eu nu am văzut-o decât după ani de zile, datorită acestor tineri… Ei m-au obligat să mă întreb cu toată seriozitatea care este rostul existenței mele, ca să le pot da răspunsul de care aveau ei nevoie! Mie nu-mi trebuia acest răspuns. Sunt o fire optimistă și trăiam liniștit fără să-mi pun asemenea întrebări!
Am ajuns la următorul răspuns: nu dumneata ai ales să vii pe lumea asta! Altcineva ți-a dat viață! Ți-a deschis ușa și te-a lăsat „la apă”! El, cel ce ți-a dat viață, el a cărui faptă și făptură ești, trebuie să știe care este rostul dumitale! Asta nu mai este grija dumitale. ci a celui care te-a adus pe lume!
Dumneata – și la fel fiecare om, trebuie să se îngrijească de rostul pe care îl au faptele sale. Asta să te preocupe: să nu trăiești la întâmplare, ci să dai o noimă, un rost faptelor tale, nu existenței tale, care este făptuirea altcuiva!… A lui. Corect: a Lui, cu majusculă! A Altcuiva!
(…)
A consemnat Petre Burlacu Post scriptum – Aseară, la Digi, într-o discuție pe marginea mitingurilor de dreapta din Polonia, ideologii de pe malul stâng al Dâmboviței se întreceau între ei căutându-le și găsindu-le fel și fel de carențe participanților la aceste manifestări calificate din start ca naziste. Ajunsă emisiunea la ultimele minute, fiecare vorbete a pus concluzii. Unul dintre ei a găsit explicația extremismului varșovian, amintindu-le colegilor de platou, cu un soi de tristă compasiune, că „oamenii ăia cred în Dumnezeu!” Și nimeni din haita de la Digi nu „s-a sesizat”! Erau în deplin acord cu neisprăvitul! Gura păcătosului rostise însă fără voia sa un mare adevăr: Dumnezeu le stă alături celor care luptă în felul lor în apărarea Europei. Cu ei este Dumnezeu!
.
Sursa: Cititi intreg articolul pe ioncoja.ro