Oare cum viața domnitorului Mihai Viteazul (1558-1601) a influențat romanul lui Bram Stoker, Dracula? Acest domn valah a fost principala sursa istorica de inspiratie pentru romanul Contele Dracula, după cum a arătat Hans Corneel de Roos când era încă în viață. Cercetarea lui De Roos a contrazis afirmația lui Raymond T. McNally și Radu R. Florescu, anume că Stoker și-a bazat personajul pe personalitatea lui Vlad Țepes 1 .
Anii 1590 din Europa de Est au fost descriși ca fiind “momentul” în care loviturile de sabie feroce ale cruciațului Mihai au lovit împotriva turcilor de-a lungul Dunării”2. Mihai Viteazul, mai târziu simtindu-se tradat de aliații săi maghiari, prinții Bathory ai Transilvaniei, si-a indreptat atenția inspre nord, și in mod controversat, a cucerit acel principat, cu ajutorul secuiilor. Mihai a fost asasinat în 1601. Ce a atras atentia asupra acestui om si a epocii sale, care a inspirit conceptia lui Bram Stoker despre cea mai mare amenințare amenintare a modului de viata victorian?
Interesant este că McNally și Florescu insusi, într-un loc, în cartea “Dracula, Prince of Many Faces: His Life and His Times” noteaza ca un anumit caracter mentionat de conte este insipirat de catre Mihai Viteazul. Ceea ce nu menționează este un detaliu important, fiind nevoie doar de o simpla citire atenta a cartii lui Stoker. Anume, cine vorbea la a treia persoană despre el însuși, în viață.
În amintirea contelui, în capitolul cel de-al treilea din Dracula a lui Bram Stoker, rabufnirea nostalgica pe care Jonathan Harker o numește “povestea rasei sale”, Dracula descrie un strămoș al lui, pe care Stoker l-a inspirit cu adevărat de la Vlad Țepeș. Stoker, după cum a arătat De Roos, l-a confundat pe Vlad Țepeș sau Vlad Draculea, cu tatăl său, Vlad Dracul. În comiterea acestei greșeli, Stoker pare să-și fi consultat sursa, cartea lui William Wilkinson din 1820 “Insemnari asupra Principatelor Țării Românești și ale Moldovei, cu observații politice despre acestea. Stoker, din nou, ca si sursa sa, știa mai multe despre Mihai Viteazul decât despre Vlad Țepeș.3
Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. La urma urmei, Vlad Țepeș a fost o figură istorică târzie-medievală, pre-Columb, în timp ce Mihai Viteazul a fost o figură din istoria numita de anglofoni a epocii Elizabetiene. Mihai Viteazul, o rudă a lui Vlad Țepeș și un strateg militar mai de succes, a fost mai des mentionat in limba engleză decât predecesorul său până în secolul al XX-lea. Există motive să bănuim că despre domnitorul Mihai s-a scris in perioadele contemporane din Marea Britanie
În scrierea: “Writing the Ottomans: Turkish History in Early Modern England” , Anders Ingram scrie: “Anii războiului otomano-habsburgic” “Razboiul cel lung” 1593-1606 au adus un surplus fără precedent de publicari în limba engleză despre turci. O parte substanțială a acestui material fie descrie în mod direct, fie se referă în mod explicit la evenimentele acestui conflict. “În acest timp – care a fost și epoca în care piesele lui Christopher Marlowe, care manifestă un interes deosebit pentru războaiele otomane, au dominat literatura engleza – “piața contemporană a știrilor din Anglia a fost dominată de știri străine sau rapoarte despre implicarea englezilor pe continent, mai degrabă decât despre treburile interne”.4
Mihai Viteazul a fost o figură centrală a Războiului cel lung. Deși nu a fost menționat în studiul lui Ingram, ar fi o sarcină interesantă să se stabilească dacă și în ce măsură domnul muntean a fost menționat în oricare dintre “cele cincizeci și patru de articole pe tema turcilor înregistrate în anii 1591-1610” dintre care “douăzeci și doua se referă fie direct la războiul cel lung, fie la statul Ungar, fie la conflictul otomano-habsburgic, în timp ce alții vorbesc despre alte evenimente contemporane”.5
Având în vedere rolul remarcabil al domnitorului Mihai în războiul cel lung, ar fi mai surprinzător să venim cu mana goala din cadrul acestui demers, decât să primim vreun raspuns la această întrebare. În timpul războiului cel lung, până la asasinarea sa din 1601, el a fost atât un comandant militar complet, cât și un lider politic controversat. Ce efect a avut acest lucru asupra dimensiunilor politice ale cărții lui Stoker?
Și dimensiuni politice sunt cat cuprinde. Contele Dracula al lui Bram Stoker, în romanul original, nu este o figură foarte atractivă din punct de vedere fizic. Obiceiurile sale vampirice sunt descrise ca respingatoare. Erotizarea caracterului, care a aparut cu adaptarea ulterioară a cărții, este absentă in romanul din 1897.
Cu toate acestea, există un anumit romantism atașat caracterului – deși mai degrabă militar și nu erotic. “Sângele este un lucru prea prețios în aceste zile de pace dezonoranta”, contele se lamentează. A fost un sentiment care aparuse în Europa la începutul secolului al XIX-lea și al XX-lea, în deceniile care au condus la primul război mondial.
De ce l-a ales Stoker pe Mihai Viteazul ca bază a unui personaj reprezentând pericolul adus de militarismul aristocratic din Europa Centrală și de Est asupra valorilor victoriene? Și de ce Stoker a romantizat și a demonizat acest pericol perceput?
După ce am stabilit că Vlad Țepeș este mai mult sau mai puțin o “diversiune”, cercetătorii lui Dracula ar trebui să se îndrepte acum spre alter ego-ul sau indentificat corect istoric, pentru a căuta răspunsuri – și, probabil si mai multe întrebări.
[1] De Roos, Hans Corneel, “Count Dracula’s Address and Lifetime Identity,” collected in Crișan, Marius-Mircea (ed.) Dracula: An International Perspective, pp. 95-118
[2] Iorga, Nicolae, Byzantium After Byzantium, tr. Treptow, Laura, p. 149
[3] De Roos, Hans Corneel, “Bram Stoker’s Vampire Trap—Vlad the Impaler and his Nameless Double,” Linköping Electronic Articles in Computer and Information Science 14 (2012), no. 2.
[4] Ingram, Writing the Ottomans, p. 37
[5] Ibid, p. 37
Articol scris de: Amory Stern
Traducere: Adrian Ionescu
Sursa: romaniaimperiala.wordpress.com