Nu e puțin ciudat că un personaj extrem de “timid” cu presa, aduce acuzații de comunicare publică deficitară?

Nu e puțin ciudat că un personaj extrem de “timid” cu presa, aduce acuzații de comunicare publică deficitară?

Nu trebuie să fii savant că să realizezi că fără un partid puternic în spate și fără anumite afinități politice și de nivel personal, Paul Stănescu n-ar fi ajuns niciodată nici viceprim-ministru, nici ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Nu excelează practic în nici un domeniu, nu s-a făcut remarcat cu cine știe ce inițiative politice, economice, sociale sau culturale. Nu este cine știe ce orator de senzație, iar ca dovadă stă faptul că de-a lungul vremii deși a ocupat niște funcții importante în stat, acesta a fost destul de sărac în declarații politice sau conferințe de presă.

Atunci cum de se regăsește printre cei care semnează o scrisoare în care se reclamă “o strategie de comunicare publică deficitară a partidului”? Păi în calitate de  vicepreședinte PSD, viceprim-ministru și ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a reclama “comunicarea publică deficitară”, e ca și cum ți-ai turna singur cenușă în cap, sau să te lovești singur cu masochism în unele dintre zonele moi și sensibile ale corpului. Păi nu faci parte nene din partid, nu ești tu unul dintre pilonii partidului? Ce-ai făcut tu personal pentru a îmbunătăți comunicarea deficitară?

Cine a avut curiozitatea să intre pe site-ul oficial al Guvernului României, căci de, domnul Paul Stănescu nu era chiar neica nimeni în PSD și în guvern, ci era chiar vicepreședinte PSD, viceprim-ministru, a putut constata că la partea de comunicare Paul Stănescu este extrem de zgârcit în informații, declarații sau comunicate de presă.

Păi bine dom’le, tocmai tu care stai catastrofal la capitolul comunicare îți pui lăbuța în subsolul unui text care acuză de “comunicare publică deficitară”? Ce ne spune asta? Ori semnatarul nu a avut răbdarea să citească ce i s-a pus în față la semnat, ori n-a avut puterea să înțeleagă cât de ridicol este să-ți pui semnătura pe acel text care să reclame tocmai un aspect la care tu ești extrem de deficitar…

Ne-am lămurit! Iar au trimis în regim de urgență băieții cu ochi albaștri hârtii întocmite în propriile laboratoare(n.r. cu sau fără canapele), iar apoi au îngrămădit la colțuri întunecate niște disperați ai sorții, pentru ca aceștia să-și pună lăbuțele la sfârșitul textului respectiv, erijându-se în semnatarii adevărați ai unei scrisori de altfel destul de penibile.