Adevăratul pericol din spatele instituționalizării conceptului de Fake News
Trustul media ultra-progresist Dig24 titrează astăzi, 10 februarie 2019: „O nouă materie ar putea apărea în școli, pentru combaterea „Fake News”, este vorba de iniţiativa domnului deputat Ovidiu Raețchi, de care am vorbit. [(AICI)] Iniţiativa care aparent nu are nimic în comun cu metodele de propagare, recunoaştere şi contracarare a informaţiilor false, ci urmăreşte cu totul altceva.
Ovidiu Raețchi, deputat PNL:
„Le explici copiilor ce e Facebook-ul, care sunt riscurile la nivelul Facebook-ului, ulterior, la liceu, când au mai primit informaţii pe linie politică, înţeleg ce e o ideologie, înţeleg ce e o ideologie extremistă, cred se pot studia câteva cazuri de Fake News celebre acceptate la nivelul comunităţii academice. ”
În conformitate cu majoritatea lucrărilor de specialitate apărute în domeniu, „ştirile false” sunt, în mod clar una, iar propaganda „extremistă” ține de cu totul alt domeniu. Respectiv „ştirile false” ţin de educaţia media, iar ideologiile extremiste, precum comunismul şi nazismul, ţin de ştiinţele politice. Din expunerea de motive şi din declaraţiile de presă ale iniţiatorilor, proiectul de lege ar urmări cu totul altceva.
Dar ce este „Fake News”?
Cu toţii am auzit de Fake News, care este după caz: fie o ştire complet falsă, al cărei scop este profitul (clik-bait), fie o ştire falsă sau parţial falsă, care urmăreşte o reacţie de moment (ex. scoaterea sau menţinerea în case a oamenilor vizavi de un eveniment), sau o ştire care strecoară informaţii „otrăvite”, dorind o schimbare a percepţiei publicului pe termen lung ( tip Fereastra Overton).
De curând însă, Fake News a căpătat o nouă dimensiune, mai precis reducerea opoziţiei la tăcere prin falsa etichetare de „Fake News” şi agent al unor „puteri străine”. Aceasta din urmă este cea mai periculoasă, deoarece este capabilă să limiteze libertatea de exprimare, inclusiv sa limiteze libera circulație a informațiilor.
Orice politician poate arunca în derizoriu acuzaţii grave care i s-ar aduce, prin simpla etichetare a jurnaliştilor sau a opozanţilor politici incomozi, ca „distribuitori de Fake News”. Lucrurile merg mult mai departe dacă nu sunt cunoscute criteriile care pot cataloga un articol ca „Fake News”, se poate distruge, „asasina” reputaţia unui ziarist, om politic, sau chiar a unei întregi agenţii de ştiri.
Ce spune literatura de specialitate?
Experţii în această problemă ne vorbesc de existenţa unui triunghi, care nu poate exista decât atunci când sunt întrunite cele trei laturi. Acestea sunt:
- Motivaţie (bani, simpatii politice, antipatii),
- Reţele Sociale (include şi reţele de socializare, dar poate fi mai mult de atât).
- Instrumente şi servicii (mai mult decât un simplu calculator de birou, include servicii de pe piaţa neagră de boţi şi troli care să răspândească informaţia pe mii de pagini).
Recunoaşterea unei astfel de publicaţii se face şi ea după criterii destul de stricte. Denumiri menite să capteze atenţie: Senzaţional, Extraordinar, Exploziv, WoW, LoL; pe internet, adrese care se termină (în loc de .com sau .ro) în .com.co, .biz, .click; Poze şocante, care par a fi pornografice, sau care aparent sunt cenzurate. La conţinut avem un articol neîngrijit, fără surse sau orice fel de indicaţii despre locul de unde a fost preluată informaţia, întotdeauna fără autor. Titluri de articole care nu au legătură directă cu conţinutul. Şi nu în ultimul rând,lipsa de echilibru, articole care înclină în mod evident spre o anumită poziţie, fără a preciza, sau măcar aminti şi ce spun celelalte părţi.
Aparent nu ai cum să greşeşti şi totuşi … Fake News îşi face intrarea în discursul de lemn al politicienilor. Mai mult, termenul este invocat adesea şi în legătură cu „corectitudinea politică”. Dacă, critici armata americană pentru crime comise în Iugoslavia, Afganistan, Irak cu siguranţă eşti o rotiţă a propagandei ruseşti. Dacă eşti pro-familie şi împotriva politicilor LGBT, cu siguranţă te-ai pus în slujba propagandei extremiste, fasciste neo-naziste. Acesta este pericolul atunci când presa de la noi a făcut aşa de puţin pentru cunoaşterea mecanismelor de depistare a informaţilor false, şi atât de mult spre a eticheta anumite poziţii, publicaţii şi televiziuni.
Cum funcționează falsa etichetare:
Un exemplu perfect este ştirea: „Cuplu de lesbiene care se pregătesc să tranziteze sexul copilului care îl au în custodie din băiat în fată” ( Lesbian Couple Identifying aş Straight Couple Prepares to Transition 5-Yr-Old Son Into a Daughter ). Conform siturilor de depistare a Fake News numite „Fact Check Websites” unde ştirea este semnalată, acesta ar fi, parţial inexactă . Motivaţia este halucinantă, cele două femei ar fi în fapt, o femeie şi o femeie care se identifica ca bărbat prin urmare cuplul nu ar trebui numit „cuplu de lesbiene”. Ştirea „corectă” (politic) ar fi fost ca un cuplu heterosexual format dintr-un bărbat transgender şi o femeie heterosexuala. Apoi verificatorii de „Fake News” spun că cele două femei nu au început „ele” tranziţia, ci băieţelul de 5 ani este cel care a luat această decizie.
La acea vârstă mulţi dintre copiii din familiile noastre sau ale prietenilor apropiați, se cred Superman sau Batman sau chiar o Țestoasă Ninja. Povestea că un băieţel de 5 ani care, coincidenţă, trăia într-un cuplu de lesbiene, a ajuns să îşi deteste „singur” masculinitatea, este o poveste „pentru cine vrea să creadă”.
Normal la acea vârsta nici nu ar trebui sa conștientizeze că între el și fete există o diferență prea mare. Este aproape ca și când ai spune că un copil de 5 ani s-a decis să își cumpere țigări după ce a decis „singur” că e timpul să se apuce de fumat. La vârsta aceasta, copiii preiau tot ce văd la părinţi, şi îşi imită părinţii în tot ceea ce fac. Şi totuşi informaţia a ajuns pe „Fake News”.
Riscuri vs Beneficii
Acesta este riscul, dacă nu eşti de acord cu un bărbat care se considera femeie, sau cu „beneficiile” aduse de imigranţi, rişti o etichetare de „Fake News”. Un asemenea „manual” ar trebui să se oprească la mecanisme, astfel să ofere metode de lucru prin care o persoană să poată determina singură ce este „fals” şi ce nu. În nici un caz să înveţe copiii de la vârste fragede să pună etichete la tot ce nu este în conform standardelor „corectitudinii politice”.
O astfel de materie în mâinile politicienilor este o armă mult prea periculoasă care anulează total potențialele beneficii. Important într-o asemenea chestiune este beneficii versus riscuri, la noi instituţionalizarea „combaterii de Fake News” este pericolul real. Pericolul ca un guvern să înceapă să împartă etichetări de „Fake news” şi „propagandist rus” adversarilor politici. Acest lucru pare mult mai periculos decât ştirile false despre cutare actor sau politician care ar fi murit.
Despre ce Vorbim ?
O altă ciudăţenie a legii este introducerea manualului pentru nişte copiii, în timp ce la nivel guvernamental şi instituţional nu există aşa ceva. România este de mult timp ținta unei acerbe propagande de „Fake News” atunci când vine vorba de Transilvania, Basarabia, de presupusele infracţiuni comise de români în afara graniţelor.
Astfel, una din aceste campanii de defăimare din anii ’90, prezintă numărul mare de infracţiuni comise de români în anumite state vest-europene de 60-70%. Nu se prezintă faptul ca la acea dată, acestea erau în mare parte infracţiuni legate de viza de şedere. Mai recent, statistici similare ascund că marea majoritate a infracţiunilor comise de cetăţeni romanii sunt legate de angajări ilegale, mici furturi din magazine, sau cerşetorie. Violurile şi crimele comise de imigranţi aparent nu deranjează.
Propaganda maghiară este una din cele mai vechi şi bine susţinute, constant aceasta a susţinut pierdea „nedreaptă” a Transilvaniei şi „genocidul” împotriva ungurilor comis de România. Propaganda rusă extrem de activă în Basarabia, unde continua modelele sovietice care vorbeau de expansionismul românesc şi de stereotipul jandarmului român. Alte tipuri de propagandă mai sporadice generalizează comportamentul unor români in vestul Europei, ostracizând o întreagă comunitate. Parlamentul răspunde la toate acestea printr-un manual pentru copiii (la propriu şi la figurat).
La “NOI” vs la “EI”
În Franţa a exista un celebru atac de tipul Fake News asupra unuia dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale. Organismele care au menirea să combată astfel de atacuri s-au activat în 7 minute, în cel mai scurt timp a fost informată presa şi opinia publică.
La noi, în timpul Referendumului pentru modificarea constituţiei 2018, s-au lansat 31 de dezinformări care au avut ca ţinta absenteismul, iar răspunsul autorităţilor a fost zero. Mai mult, trusturi de media precum ProTV, Adevărul, Digi24 au răspândit intenţionat idei care sugerau că participarea la referendum i-ar aduce un câştig unui anume politician român. Manualul se anulează singur atunci când în proiectul de lege vorbeşte de ideologii extremiste şi sentimente anti-europene. Pur şi simplu manualul este despre altceva decât titlul său, însuși manualul încadrându-se perfect în categoria Fake News.
Sursa: razboiulinformational.ro