Am trăit s-o vedem și pe asta: din feblețea fostelor regimuri, atât cel comunist cât și cele postdecembriste, personaje precum Pleșu și Patapievici au ajuns să-și plângă unii altora de milă pe rețelele de socializare, și să se autovictimizeze. Ce noroc pe voi că Zuckerberg-ul vostru v-a dus în sfârșit pe cele mai înalte culmi ale progresului, așa cum erați voi obișnuiți să filozofați în urmă cu doar câteva decenii.
Ce noroc pe voi că vă puteți jelui pe facebook, în văzul întregii lumi, că vă puteți autovictimiza deși n-ați fost nici o clipă victime, nici înainte de lovitura de stat din 1989, nici după aceea, ci ba chiar v-ați cocoțat tot mai sus, ca paduchele în fruntele victimei sale. Nu același noroc l-au avut și adevărații disidenți, poeții și filosofii închisorilor comuniste, care în loc de comfortabilii biți ai internetului, foloseau forme primare de comunicare, precum bătutul cu linguri în țevi, pereți sau în vesela metalică pe care o primeau în închisori…
Iată cum arată cântecul de lebădă al “intelectualilor” progresiști:
„Am pomenit cazul Patapievici. Au reușit să facă din el un personaj pe care unii îl scuipă pe stradă.
Această injecție de răutate face foarte rău. ”, (Andrei Pleșu )
Și apa-i udă… Domnu’ Pleșu, potrivit aceluiași raționament, ar trebui să înțelegem prin analogie că mizeriile pe care le scrie stimabilul Patapievici la adresa poporului român “face foarte bine”!?
“Au fost oamenii aceia care m-au scuipat pe stradă; apoi cei care m-au apostrofat în mulțime, cei care, prin magazine, s-au răstit impersonal la mine, luând oamenii din magazin drept martori; cei care pur și simplu m-au înjurat sau s-au purtat omenește ori socialmente inadmisibil; în fine, cei care, plini de curaj, m-au îmbrâncit când m-au găsit la înghesuială. De pildă, individul care m-a răsturnat pe spate în piață, între tarabe, după ce m-a împins cu o lovitură de placare, în piept, ca la bodicec(…)”, se plânge Patapievici într-un interviu acordat celor de la newsweek.ro, citat de de flux24.ro
Patapievici, Pleșu & comp, își plâng de milă unii altora pe facebook, pentru că-i scuipă și înjură lumea pe stradă. Oare, de ce?
Ieri am fost la București, la Buftea, acolo unde Călin Georgescu era așteptat pentru a…
În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…
16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…
COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…
Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…
Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…
Leave a Comment