Categories: Societate

Patapievici, Pleșu & comp, își plâng de milă unii altora pe facebook, pentru că-i scuipă și înjură lumea pe stradă. Oare, de ce?

Am trăit s-o vedem și pe asta: din feblețea fostelor regimuri, atât cel comunist cât și cele postdecembriste, personaje precum Pleșu și Patapievici au ajuns să-și plângă unii altora de milă pe rețelele de socializare, și să se autovictimizeze. Ce noroc pe voi că Zuckerberg-ul vostru v-a dus în sfârșit pe cele mai înalte culmi ale progresului, așa cum erați voi obișnuiți să filozofați în urmă cu doar câteva decenii.

Ce noroc pe voi că vă puteți jelui pe facebook, în văzul întregii lumi, că vă puteți autovictimiza deși n-ați fost nici o clipă victime, nici înainte de lovitura de stat din 1989, nici după aceea, ci ba chiar v-ați cocoțat tot mai sus, ca paduchele în fruntele victimei sale. Nu același noroc l-au avut și adevărații disidenți, poeții și filosofii închisorilor comuniste, care în loc de comfortabilii biți ai internetului, foloseau forme primare de comunicare, precum bătutul cu linguri în țevi, pereți sau în vesela metalică pe care o primeau în închisori…

Iată cum arată cântecul de lebădă al “intelectualilor” progresiști:

„Am pomenit cazul Patapievici. Au reușit să facă din el un personaj pe care unii îl scuipă pe stradă.
Această injecție de răutate face foarte rău. ”, (Andrei Pleșu )

Și apa-i udă… Domnu’ Pleșu, potrivit aceluiași raționament, ar trebui să înțelegem prin analogie că mizeriile pe care le scrie stimabilul Patapievici la adresa poporului român “face foarte bine”!?

Foto: facebook, captură facebook/ flux24.ro

“Au fost oamenii aceia care m-au scuipat pe stradă; apoi cei care m-au apostrofat în mulțime, cei care, prin magazine, s-au răstit impersonal la mine, luând oamenii din magazin drept martori; cei care pur și simplu m-au înjurat sau s-au purtat omenește ori socialmente inadmisibil; în fine, cei care, plini de curaj, m-au îmbrâncit când m-au găsit la înghesuială. De pildă, individul care m-a răsturnat pe spate în piață, între tarabe, după ce m-a împins cu o lovitură de placare, în piept, ca la bodicec(…)”, se plânge Patapievici într-un interviu acordat celor de la newsweek.ro, citat de de flux24.ro

Patapievici, Pleșu & comp, își plâng de milă unii altora pe facebook, pentru că-i scuipă și înjură lumea pe stradă. Oare, de ce?

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

19 august 1316 – Ziua în care Clujul a devenit oraș scos din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia

În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…

15 ore ago

„Atacul Cămășilor Albe” – Epopee de curaj în ziua de 19 august 1917

Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…

18 ore ago

18 august 1906 – Un preot român în lanțuri pentru tricolor, cazul Traian Gașpar din Hezeriș

În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…

o zi ago

17 August 1916 – “Nu mai sunt Carpații!”. Asta exclama Octavian Goga la intrarea României în război

17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…

2 zile ago

Flăcările urii peste Năsăud – Martiriul românilor ardeleni la 17 august 1849

Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…

3 zile ago

Cheţani, 16 august 1848 – Când dreptatea țăranilor români a fost înăbușită în sânge și lanțuri

Revoluția de la 1848 a aprins în toate provinciile românești flacăra libertății și a dreptății…

3 zile ago