De departe cel mai surprinzător lucru de la congresul UDMR a fost șpagatul lingvistic al celui de-al doilea om în statul român, președintele Senatului României, Călin Popescu “Trădiceanu”. De ce, “Trădiceanu”? Știe el, știm și noi, dar mergem pe … închis.
Clasa politică românească s-a așezat în genunchi pentru cele 5% ale UDMR: s-a rostoglit ca un câine bolând care caută cu disperare afecțiunea stăpânului său, s-a ridicat temporar din patru labe pe două picioare, doar pentru a asculta cuminte și dând din codă pe ritmurile imnului Ungariei.
[alert-warning]
[/alert-warning]
Dacă scriitorul ungur S. Fenyes spunea despre Ungaria ca stat de sine stătător că:
“(…) s-a prăbușit pe câmpia de la Mohacs, căzând într-un somn letargic de 300 de ani. Ea a murit în 1526 și nu s-a trezit decât la 1848. ” ( S. Fenyes )
despre ai noștri oameni de stat putem spune că ei au căzut nu pe câmpia de la Mohacs, ci în Sala Polivalentă de la Cluj-Napoca. Acolo, pe podeaua Sălii Polivente din Cluj-Napoca, zace călcată în picioare demnitatea națională, patriotismul, jurămintele unor politicieni români de apăra cu toată ființa și voința lor intersele poporului român…
Ce mai rămâne oare de spus?
PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare
Cu prilejul Zilei Eroilor, avem onoarea de a oferi cititorilor acest număr special al revistei,…
18 Mai 1942 Comuna Vânători . Refugiatul Golban Avram, în 18 Mai 1942 a fost…
La 18 mai 1904, în paginile cotidianului budapestan Budapesti Hírlap, apărea un articol care spunea…
Într-o lume în care zgomotul acoperă tot mai des adevărul și cultura, Magazin Critic continuă…
Euro Education Federation salută organizarea dezbaterii publice anunțate de Primăria Municipiului Târgu Jiu pentru data…
Drept la replică al președintelui Fundației, dl Coriolan Baciu, referitor la articolul publicat în 2 mai…
Leave a Comment