La inițiativa URSS, în anul 1921 era înfiinţat Partidul Comunist din România (P.C.d.R.), care va fi dirijat exclusiv de către autoritățile sovietice de la Moscova. În comparație cu celelalte partide comuniste din Europa interbelică, P.C.d.R. va avea cei mai puţini membri, iar grosul acestora îl constituiau alogenii.
Secretarii generali ai PCdR au fost Elek Köblős (n.r. 1924-1928, de origine maghiară), Boris Ștefanov (n.r. 1934-1940, de origine bulgară), Alexander Ștefanski (n.r. 1931-1934, de origine poloneză), Vitali Holostenco (n.r. 1928-1931, de origine ucraineană), Bela Breiner (n.r. 1940, de origine evreiască), Ștefan Foriș (n.r. 1940-1944, de origine maghiară) și Gheorghe Cristescu (n.r. 1921-1924, de origine română). Un adevărat USR al zilelor noastre…
Potrivit indicațiilor Uniunii Sovietice, P.C.d.R. ar fi trebuit să fie capul de pod pentru declanșarea unei insurecții care să permită instaurarea unui regim bolșevic în România și înglobarea întregului teritoriu românesc în cadrul URSS.
Așa se face că la începutul lunii aprilie a anului 1924, autoritățile din România iau decizia la nivelul cel mai înalt al statului, de a interzice P.C.d.R. în România. Guvernul I.C. Brătianu solicită interzicerea PCdR la 5 aprilie 1924 motivându-și decizia prin faptul “că încă de la înființare, acesta a susținut că România este un stat multinațional, imperialist, că just și corect este ca România Mare să se dezmembreze și să returneze Basarabia rușilor, Transilvania maghiarilor și Dobrogea bulgarilor”. (1)
Ajunși în ilegalitate, unii dintre membrii P.C.d.R. se refugiază în Uniunea Sovietică, unde mulți sunt aduși în fața plutoanelor de execuție de către NKVD-iști: Alexander Ștefanski a fost executat în luna august a anului 1937, Vitali Holostenco a fost executat în luna decembrie a anului 1937, Elek Köblös este executat în anul 1938 în închisoarea Lubianka din Moscova, Boris Ștefanov a scăpat ca prin urechile acului de execuție, deși se crezuse pentru mult timp că și el fusese executat în URSS, iar Ștefan Foriș a fost ucis în anul 1946 după ce a fost acuzat de colaboraționism cu Siguranța în anii războiului.
Note:
(1) Ion Coja, Excelența românească