Deși chiar procurorul general Augustin Lazăr a ieșit public și și-a cerut deținuților politici “scuze instituționale pentru unele practici discutabile de dinainte de 1989”, spunând de asemenea că “nimeni nu dorește să facă rău cuiva”, presa lăzăristă o ține una și bună cu lipsa de responsabilitate pe care ar fi avut-o tânărul procuror comunist în aparatul represiv îndreptat împotriva deținuților politici din perioada comunistă.
Încă mai există persoane care jură că Augustin Lazăr n-a avut teabă cu Aiudul și că e vorba de un alt Lazăr, deși informația astăzi este accesibilă pentru toată lumea la doar câteva secunde distanță. Atât de tare a reușit presa sistemului ocult să îndoctrineze și să îndobitocească, încât unii au ajuns să refuze până și evidența de necontenstat a unor acte care relevă fără nici un dubiu care este adevărul cu privire la ororile petrecute la Aiud.
“Lazăr transmite premiul GDS lui Iulius Filip, pe care ar fi refuzat să îl elibereze din Penitenciarul Aiud”, scrie Ziarul de Iași
Chiar dacă este destul de limpede până și pentru un copil proaspăt alfabetizat că Augustin Lazăr și-a pus semnătură pe documente prin care i se refuza eliberarea deținutului politic Iulius Filip, presa lăzăristă continuă să semene confuzie: “Lazăr transmite premiul GDS lui Iulius Filip, pe care ar fi refuzat să îl elibereze din Penitenciarul Aiud”, așa își intitulează un articol cei de la Ziarul de Iași.
“Pe care ar fi refuzat să îl elibereze“? Pe bune? Chiar așa se face jurnalism în ziua de azi? De la izbucnirea scandalului despre Lazăr și până acum chiar nu s-a ajuns la o concluzie clară cu privire la acest caz? Ce-i cu tot acest partizanat de-a dreptul grețos?