Din orgolii, suferință și noroi, la Valea Uzului s-a născut și un moment unic de excelență românească, despre care nu prea vedem să vorbească presa mainstream: români cu tricolorul la vedere, au aprins lumânări și la crucile soldaților maghiari, au pus flori pe crucile maghiare, sau chiar pomenile care se distribuie ritualic în tradiția românească de Ziua Eroilor.
Gestul poate fi și unul calculat: printre soldații necunoscuți din armata austro-ungară poți să știi sigur dacă n-o fi fost vreun Gheorghe sau vreun Ion, luat cu arcanul și forțat să moară pe câmpul de luptă fără rost, obligat prin samavolnicia stăpânirii dualismului austro-ungar să lupte poate chiar împotriva fraților săi de aceeași limbă și același sânge? E o realitate tristă a acelor vremuri.
Armata austro-ungară era o armată multinațională, formată mai cu seamă din rândul etniilor defavorizate din acel sinistru imperiu, lucru recunoscut până și de presa vremii din timpul Primului Război Mondial, care consemna că ungurii umpleau terasele, cluburile și restaurantele, și se “luptau” mai curând cu viața mondenă din Budapesta și Viena, desfâtându-se cu alcool și alergând după femei, decât să se regăsească pe câmpurile de bătălie.
Printre crucile maghiare din Valea Uzului, surprinzător este să constați că există și nume perfect românești, sau puțin alterate, în binecunoscutul stil administrativ al ungurilor, care nu pierdeau niciodată prilejul să execute maghiarizări dintre cele mai forțate și mai ridicole cu putință ale numelor nemaghiarilor.
Și românii nu s-au limitat doar la a pune lumânări la crucile maghiare, ci am putut observa cu surprindere, fețe bisericești românești împreună cu enoriași care curățau iarba de pe mormintele maghiare.
Aceasta este tradiția la români de Înălțare, este momentul când se curăță mormintele și se împodobesc cu flori și este cinstită memoria eroilor.
Nota redacției: Sigur, am văzut cum cei din presa mainstream, lacomi după audiență și după scandal, s-au concentrat mai cu seamă pe cele câteva scurte incidente, și mai puțin pe ceea ce a urmat cu adevărat în cimitir. Dar ce s-a întâmplat acolo la Valea Uzului la cimitir, ne-a redat puțin speranța că societatea românească nu s-a predat cu totul, că încă mai are vână și sânge proaspăt românesc care să lupte pentru drepturile și reperele noastre identitare. Am putea spune că am asistat la o reafirmare neoficială a Unirii tuturor românilor, fiindcă au fost prezenți români de prin mai toate județele țării, reprezentând toate zonele și provinciile istorice ale României: uniți pentru românism.
Fandel Mihai