“Peste 5000 de oameni au venit din întreaga țară la Valea Uzului, în creierii munților, de Ziua Eroilor, în condițiile în care acțiunea de comemorare nu a fost anunțată mai deloc de nicio televiziune, popularizarea facându-se doar pe internet. Imaginati-vă câti români s-ar mobiliza însă, dacă cineva, vreodată, ar avea proasta inspirație să declare vreo autonomie pe criterii etnice pe undeva. Sper să-si imagineze asta atât liderii UDMR, cât si politicienii din Ungaria care sunt în spatele lor si-i dirijează de la Budapesta. Românii nu vor permite niciodată ca trupul țării să fie din nou sfâșiat. S-a vazut asta la Valea Uzului.
Pe 6 iunie, când grosul oamenilor din țară a ajuns la Dărmănești în jur de ora 16, deja la cimitirul Valea Uzului erau adunați foarte mulți localnici din Dărmănesti si Comănesti, dar si destui români din celelalte județe.
Din cauza coloanei imense de masini, cei aproximativ 20 de km. de drum forestier dintre Dărmănesti si Valea Uzului, i-am făcut în mai bine de o oră. Cand am ajuns, de la locul unde am putut parca masinile, toată Valea fiind plină de microbuze, autobuze si masini mici, am mai facut câteva minute bune pe jos pâna la locul desfăsurarii comemorării.
Slujba religioasă de la Cimitirul Internațional al Eroilor începuse de puțin timp. Când ne-am uitat în spate, în zare se vedeau alte masini care tot continuau să vină.
Liderii UDMR, presedinții de consilii județene din Covasna si Harghita, cu toate resursele si mobilizarea lor, nu au putut scoate la asa zisul lant uman mai mult de 200 persoane. Contramanifestația ilegală a UDMR a eșuat lamentabil, micul grup stand mai apoi pleostit în ploaie,undeva pe la marginea pădurii. În cele din urmă nemaiputând probabil suferi priveliștea miilor de români și atmosfera creată de cântecele patriotice au plecat frumos spre casele lor.
Cam asta s-a ales de programul pe care au vrut ei sa ni-l facă: praful si pulberea. Din nefericire au încă posibilitatea sa le faca partidelor politice care negociaza cam orice, program. Nu însă și poporului român.”
Autor: Mihai Tîrnoveanu