“Nu este o simplă dispută administrativă între două județe, cea dintre Harghita si Neamț, pe chestiunea Cheile Bicazului.
După cum bine se știe, planul liderilor structurilor maghiare este obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, autonomia așa zisului ținut secuiesc si nu numai, scopul final fiind obținerea unui cordon până la granița cu Ungaria, adică reconstituirea vechilor frontiere ale Imperiului.
Ei vor ca localitățile din est si sud-est ce se aflau odată pe linia ”Graniței de 1000 de ani” să vină către județele Harghita si Covasna (miezul ”ținutului”, acesta cuprinzând în ”logica” lui si părți din județele Mureș, Neamț, Alba, Bacău, Cluj), pe principiul că, reconstituirea ”granițelor” este bine si mai lesne de făcut (folosindu-se de aceste dispute administrative derulate pe cale juridică) ÎNAINTE de declararea oficială a autonomiei ”ținutului secuiesc”.
Cu alte cuvinte ei se folosesc acum de diverse tertipuri juridice, invocând teritoriul fostelor scaune secuiesti pentru a trasa de pe acum hotarele încă nedeclarate oficial, ale viitorului teritoriu autonom pe care visează să-l posede.
Cheile Bicazului sunt în acest sens o miză deosebit de importantă, atât din punct de vedere simbolic (asemenea Cimitirului Internațional al Eroilor Valea Uzului) cât si din punct de vedere economic, zona având un potențial turistic deosebit.
Așadar, disputa pentru acest obiectiv, Cheile Bicazului, intră în contextul vechiului slogan ”Nem! Nem! Soha!”, nerecunoasterea Tratatului de la Trianon, slogan pe care Borboly Csaba si alți lideri ai comunității maghiare, îl au în minte si-n suflet în fiecare zi, ceas, clipă…”
Autor: Mihai Tîrnoveanu