Plătești cât nu face pentru un bilet de tren, și asta luând în calcul numai raportul preț calitate pentru serviciul oferit. Dar de unde să știi că adeseori îți sunt oferite și unele dintre cele mai neplăcute surprize la care te-ai fi putut aștepta vreodată?
În trenurile patriei noastre, pe lângă faptul că prizele pentru a-ți putea încărca telefonul nu funcționau iar aerul conditionat cam dădea rateuri tocmai într-o perioadă cu o caniculă nemaipomenită, pe timpul nopții o mică ploicică de vară ne-a dovedit că ea nu-și face mendrele doar dincolo de geamurile trenului, ci poate să-și facă drum și către scaunele călătorilor.
Altfel zis, călătorul plătitor de bilet întreg, nu-i nicidecum “stăpânul nostru”, așa cum de pildă este situația prin Japonia și prin alte țări asiatice care o ajung din urmă, ci mai curând în România călătorii sunt “cobaii noștri”, lăsați să sufere de caniculă ziua pe tren, și noaptea să-i ude ploaia!?
O combinație cât se poate de “plăcută” pentru călător. Un soi de aventură extremă la care participă involuntar, și pe deasupra mai și dă bani din propriul său buzunar pentru a suferi.
Când iei în calcul faptul că până și nomazii din stelele asiatice călîtoreau pe timp de ploaie fără să se ude, apelând ce-i drept la niște tehnologii rudimentare, dar eficiente, nu poți să nu te întrebi cine mama naibii au fost miniștrii ăia postdecembriști din România de la transporturi, și în câte feluri le-ai putea spune că, *****#@#@**&!!!!!