Și-au riscat viața pentru a salva și a ascunde clopotul satului din mâinile horthiștilor: „Clopotul ăla spune istoria noastră”

Prima ediție a Școlii de Vară de la Carei aduce la lumină nu doar mărturii cutremurătoare ale refugiaților și exilaților români după Dictatul de la Viena de la 30 august 1940, ci și adevărate legende ale unor localități românești trecute prin foc și prin sabie la venirea horthiștilor.

Românilor ardeleni li s-a promis pământ dacă participă în Primul Război Mondial. Așa s-a întâmplat la reforma agrară și cu sătenii din Marna care au primit pământ și și-au denumit satul lor în onoarea și memoria luptelor date la Marne, în Franța.

Era știut și arhicunoscut faptul că armata ungara rechiziționa și topea clopotele bisericilor românești, astfel că un grup de tineri din familiile de români scoase cu forța din casele lor și ținuți forțat într-un soi de lagăr ad-hoc improvizat într-o gară de tren, au fugit pe timpul nopții de la gară, riscând enorm și punându-și viața în pericol, pentru a se întoarce în satul lor și a salva și ascunde clopotul bisericii românești, pentru ca acesta să nu fie pângărit, profanat.

La aproape opt decenii de la acele clipe odioase de după Dictatul de la Viena din 1940, sătencele din Marna își spun public povestea printre suspine adânci:

„Clopotul acela spune istoria noastră. Oamenii mai în vârstă din satul nostru, când simt că se află în apropierea morții, insistă ca la moarte să le fie tras clopotul ăla vechi…”, ne-a spus una dintre sătencele din Marna