Preambul:
Consiliul Mondial Român
“În cea de-a doua zi a Conferinței CMR-2019, am avut incluse două extrem de importante sesiuni: ”Antidiscriminarea Națională” și ”Basarabia, Bucovina, Unirea”. Sunt două subiecte extrem de importante și definitorii pentru preocupările națiunii, dar și ale Consiliului Mondial Român, deoarece România și românii se confruntă în această perioadă a globalizării agresive, cu presiuni externe care tind pe de o parte să împiedice o administrare suverană a României, iar pe de altă parte să mențină statu-quo-ul separării Basarabiei de Patria mamă.
Practic, din interior se oferă pretexte ca puterile străine să poată aplica măsuri coercitive și discriminatorii pe plan internațional, până la stadiul de bantustanizare, de segregare internațională a României și, prin extensie, a Basarabiei.
Recentele manifestări cu caracter revizionist de la Vadul Uzului, alimentate atât de politica anti-națională a UDMR cât și de imixtiunile Budapestei constituie cel mai elocvent exemplu în care forțele politice interne își dau mâna cu forțele externe instituționalizate, pentru destabilizarea situației din Transilvania, implicit a României, în ajunul aniversării Trianonului.
Cred că nu este o exagerare dacă se vorbește de o politică antinațională a UDMR, care pornește de la reclamații la UE, cereri de izolare pe criterii etnice a unor regiuni întregi din inima țării, refuzul de a arbora drapelul României și de a onora în sincronism cu Ungaria a Zilei Naționale a României, sau atitudinea reprobabilă din Parlament la adresa celebrării zilei de 27 Martie, ziua revenirii Basarabiei la Patria mamă.
Din nefericire, interesele politice ale principalelor partide de guvernământ au perpetuat menținerea UDMR în guvernele de orice culoare politică care s-au perindat la conducerea României. Din această poziție, UDMR a șantajat permanent, cu sprijin din afară, devenind un factor destabilizator, care-și construiește pas cu pas, platforma pentru realizarea, într-o primă etapă, a unei autonomii pe criterii etnice.
Iar pentru ca discriminarea să fie completă, doar organizațiilor grupurilor minoritare li se recunoaște dreptul de ”competitor electoral”, fapt care asigură un adevărat monopol parlamentar al societății civile maghiare și al intereselor destabilizatoare ale Ungariei.
În 2009, printr-un document semnat de mii de români, am solicitat Ministerului Culturii să ridice un Memorial al Patimilor Românești, dar ni s-a spus că nu sunt bani pentru așa ceva, deși senatorul Titus Corlățean, în plenul celor două camere reunite ale Parlamentului, a dat citire documentului cerând în mod expres acestui Minister să asigure fondurile necesare.
Ca români ne putem gândi că, așa cum cer alte comunități minoritare, și noi avem nevoie de monumente care să readucă în memorie și să contribuie la reeducarea patriotic-națională a tinerelor generații prin prezentarea suferințelor poporului român în decursul istoriei, a genocidului împotriva românilor produs de invazia sovietică și arătând tragedia populației românești rămasă și astăzi în teritoriilor rupte de la trupul țării.
Noi nu cerem ca monumente care cinstesc sau comemorează suferințele și jertfele românești să fie ridicate pe teritorii străine, noi dorim ca la noi acasă să ne putem comemora victimele genocidului și să ne cinstim eroii căzuți pentru întregirea României.
Ori, am văzut că până și acest lucru ne este contestat. La noi acasă ni se spune unde avem voie să ne ridicăm crucile pentru eroii noștri și unde ne este interzis.
În aceste condiții umilitoare, mai avem oare dreptul să cerem ca această discriminarea fățișă împotriva României, a românilor și a însăși istoriei neamului să dispară din jocurile politice?
Iar politicienii abat atenția de la Unire, prin promisiunea fără acoperire a integrării europene a Basarabiei, deși este de notorietate faptul că Basarabia nu va deveni parte a UE, decât și numai în condițiile în care redevine parte a României. Iar clasa politică românească vorbește doar de relații preferențiale economico-culturale, evitând să atingă factorul determinant, factorul.politic.
Desigur, trebuie să fim realiști și să recunoaștem că acest deziderat și drept național sacru la Reîntregire, în actuala situație geopolitică și geostrategică, este un act politic complicat.
La Chișinău există o puzderie de partide cu veleități unioniste, dar nu există o forță politică comună unionistă de tip confederativ (bloc, alianță) care să constituie nucleul în jurul căruia să graviteze unionismul basarabean și care să poată aduce unionismul în Parlament.
Lipsa unei asemenea forțe s-a văzut cu ocazia dezastrului de la recentele alegeri parlamentare.
Un bloc unionist compact cu sprijin popular, fie aflat în opoziție, fie la putere, va constitui un partener credibil atât pentru orice partid politic din România, cât și pentru consultări cu diverși parteneri externi sau organizații internaționale.
Dar, un bloc confederativ nu este dorit nici de partidele din România, pentrucă le defavorizează, acestea pierzând capitalul electoral pe care-l obțin prin fărâmițarea unionismului. Diplomatic, Bucureștiul trebuie să iasă din defensiva față de apărarea intereselor românești, prin declararea oficială a necesității reunificării, așa cum au făcut Germania, Vietnam, chiar și Koreea fără ca nimeni să îndrăznească să înăbușe tendințele unui popor de a trăi împreună.
În Legea Electorală există o discriminare împotriva românilor prin aplicarea calității de ”competitor electoral” doar organizațiilor sau asociațiilor minorităților etnice, pentru a le permite să-și prezinte candidații la alegeri, dar nu și organizațiilor românilor.
Prin extinderea nediscriminată, a acestui termen la toate organizațiile, devine posibilă intrarea în Parlament și a organizațiilor românilor, deci s-ar sparge monopolul și, implicit, influența politică necontestată și nocivă a UDMR din Parlamentul României.
Legat de Basarabia, aducerea acasă a acestei provincii istorice românești poate începe prin aducerea în Parlamentul României a unui grup parlamentar al aleșilor de dincolo de Prut.
Prin modificarea Legii Electorale, se poate prevedea un număr necesar de locuri, din oficiu, pentru a putea fi constituit Grupul Parlamentar al Basarabiei.
Când reprezentanții Basarabiei vor avea putere legislativă în România, basarabenii vor înțelege că a început procesul politic de integrare românească.
Dar trebuie să existe patriotismul necesar și voința politică a Bucureștiului.
Parafrazându-l pe președintele american Ronald Reagan, aș dori astăzi să putem lansa îndemnul:
” Parlamentari, haideți să dărâmăm împreună hotarul de la Prut!”
Consiliul Mondial Român, Conferința de pe 7-8 septembrie 2019 de la Palatul Parlamentului