La 8 noiembrie 1874 a fost inaugurată statuia lui Mihai Viteazul din București (Piața Universității); statuia a fost realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse și este primul monument de această factură din Capitală.

Pentru prima dată în România, un soclu al unui monument românesc era decorat cu toate cele trei simboluri heraldice ale țărilor românești, pe fiecare dintre cele patru cornișe ale soclului fiind amplasate stemele din bronz ale Țării Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei.

Prin simbolistica sa, monumentul reprezenta practic o declarație neoficială de independență a României, în plus și o declarație că pe viitor neamul românesc își dorește reîntregirea și cu Transilvania.

În optica marilor puteri cu interese de expansiune în țările române, Imperiul Otoman și cel de la Viena, amplasarea în București a statuii lui Mihai Viteazul reprezenta o manifestare de independență, lucru pentru care guvernul  conservator condus de Lascăr Catargiu a fost nevoit să tărăgăneze timp de mai multe luni inaugurarea oficială a monumentului, pentru a evita un conflict de natură diplomatică între noul stat românesc și cele două mari imperii cu interese în această zonă geopolitică.

 În 1873, statuia de bronz finalizată și soclul de marmură au fost aduse de la Paris la București. Statuia lui Mihai Viteazul a fost dezvelită la 8 noiembrie 1874, în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în piața din fața Academiei (în prezent Palatul Universității) pe locul altarului fostei mănăstiri Sfântul Sava.