Voievod albastru ca Cerul Măiastru,
Flamură de Aripă, ce mereu ne-aduni,
Când ziua nu se poate, să le vezi pe toate.
De 1 Decembrie versanții Carpaților s-au înfrățit, așa cum atât de frumos spunea Părintele Ilie Moldovan, și prin acești tineri extraordinari din Moinești, jud.Bacău care au venit la Sfântu-Gheorghe însoțiți de doamna profesoară de muzică Gabriela Bie, pentru a fi alături de frații si surorile lor de credință si sânge din Covasna.
Ne-a legat întâlnirea sub lumina Torțelor de la Valea Uzului, ne-au legat în Duhul Românesc Eroii, Crucile și Pământul lor. Au pornit dimineața de acasă si noaptea i-a găsit în Sfântu, la picioarele Voievodului, cu Lumină în mâini si priviri.
Aici nu este vorba de un festivism de tinichea, ci de trăire, acesti tineri, precum mulți alții, nu sărbătoresc România doar o dată pe an, ci zi de zi, prin felul lor de a fi, prin bunul lor simț, prin activitățile pe care le fac pe tot parcursul anului.
Așa mi-au spus cu ceva timp în urmă: să știți că si noi avem torțe, costume naționale, steaguri tricolore, suntem echipați complet! Vrem să venim de 1 Decembrie în Covasna, acolo unde mergeți voi. În gândul meu mi-am zis în acel moment că uite cum Dumnezeu ne trimite din nou semne că nu este totul pierdut, că lupta aceasta pentru un ideal, pentru Țară, nu este zadarnică, că deznădejdea trebuie lăsată uitării.
Sărut mâna, Gabriela, pentru acest lucru, vă sunt adânc recunoscător ca român, dragi copii, tineri mărturisitori ai speranței unui întreg popor.
De la un capăt al altul al Țării sunt astfel de oaze de apă, menite a ține în viață Duhul lui Eminescu ce merge necontenit de la Nistru până la Tisa pentru a ne spune: ridicați-vă din genunchi!
Autor: Mihai Tîrnoveanu