Printre naționaliștii români încă mai circulă o adevărată legendă urbană legată de moartea neașteptată și controversată a unuia dintre cei mai străluciți tineri reprezentanți ai naționalismului românesc: Vlad Gabriel HOGEA.
Pentru cei care au avut norocul să-l cunoască personal, era limpede că Vlad Gabriel HOGEA era un tânăr cultivat, cu vaste cunoștințe istorice și politice. Dar și de mai admirat era caracterul său: era o așchie sărită departe de tot de trunchiul politicii românești, de politica plină de ipocrizie, demagogie, antiromânească, departe de vânduții și de trădătorii fără scrupule.
Dintre tinerii naționaliști români, era printre puținii care puteau sintetiza fraze de o maturitate ideologică și politică rar întâlnite până atunci pe scena politică românească. Atent și sensibil la schimbările din mediul cultural românesc, Vlad Gabriel HOGEA lansa de la tribuna Parlamentului României adevărate contraatacuri împotriva antiromânului Lucian Boia:
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 martie 2005 – Vlad Gabriel Hogea – declaraţie cu titlul: “Statul subvenţionează operaţiunile de falsificare a Istoriei Românilor!”
“Statul subvenţionează operaţiunile de falsificare a Istoriei Românilor!
“Istoria de faţă se deosebeşte structural de istoriile scrise până astăzi, prin concepţia şi metoda ştiinţifică ce-i stă la bază”, scria politrukul-şef al istoriografiei staliniste din România anilor ’50, Mihail Roller.
Oare unde am mai auzit noi cuvintele astea? Nu cumva în justificările puerile ale apărătorilor manualelor (şi, în general, cărţilor) de istorie falsificată din zilele noastre, gen Lucian Boia (tartorul “demitizării”), Sorin Mitu (cel care i-a acordat prezentatoarei Andreea Esca un spaţiu mai mare decît multor voievozi!), Adrian Cioroianu (discipol al lui Boia, iubit de ocazie al Andreei Marin, dar şi, mai nou, senator PNL) sau Horia Roman Patapievici (vinovat pentru crimă de “lez-naţiune”, dar numit, de curând, preşedinte al Institutului Cultural Român)?!
Pentru împrospătarea memoriei, vom reproduce câteva pasaje semnificative din aşa-zisul “manual de istorie” apărut în 1952, sub egida lui Roller. Viziunea profund antiromânească şi – în mod voit – neştiinţifică a autorilor manualului, coordonaţi de “academicianul” amintit, poate fi constatată prin simpla parcurgere a celor câteva fragmente revelatoare, redate mai jos. Remarcăm negarea continuităţii românilor, a originilor traco-latine, a unităţii noastre ca naţiune de-a lungul istoriei.
Totul îmbibat în sos marxist-leninist, de origine bolşevică, vizând acreditarea ideii că românii sînt un popor sălbatic, incapabil să aibă o existenţă de sine stătătoare. Generaţii întregi de elevi şi studenţi români au fost imbecilizate prin intermediul acestui “manual”. Spălarea creierelor era o operaţiune practicată pe scară largă în România acelor ani. Acţiune care continuă şi în contemporaneitate.
Comparaţi cu tezele falsificatorilor de azi şi trageţi concluziile de rigoare. Alte măşti, aceeaşi piesă… “Cât despre viţa-de-vie, ştim că era răspândită în vremea lui Burebista, încât beţia devenise un pericol social.” (pag. 28)
“Începând cu Burebista, societatea dacă trece la forma de stat, bazată pe existenţa claselor antagoniste şi având tot mai mult particularităţile unui stat sclavagist.” (pag. 31)
“Cu ajutorul cetelor de războinici din jurul lor, stăpânii cetăţilor supuneau exploatării pe cei săraci şi se apărau în dosul zidurilor împotriva masei exploatate sau împotriva atacurilor din afară. Această formă de stat sclavagist se cristalizează mai ales sub conducerea lui Decebal.” (pag. 32)
“Ca şi alte populaţii din acea vreme, sclavia s-a dezvoltat şi la daci. Pătura stăpânitoare, atât cea militar , cît şi cea civilă, posesoare de mari proprietăţi, a ridicat, cu munca sclavilor (robilor) puternice cetăţi şi locuinţe întărite. Această pătură stăpânitoare era despărţită, prin interese de clasă, de marea masă a populaţiei, fie oameni liberi, fie sclavi.” (pag. 33)
“Influenţa slavă se vădeşte în toate ramurile vieţii noastre economice, sociale, politice, militare, culturale. Dacă luăm cuvintele care se referă la organizarea statului, la denumirea categoriilor sociale şi a armelor de luptă , atunci constatăm că termenii care circulau cel mai mult sînt tot de obârşie slavă.” (pag. 54)
“Ca urmare a convieţuirii îndelungate a populaţiei romanizate (daco-romană) cu slavii, contribuţia slavă la formarea şi dezvoltarea limbii noastre este mare.” (pag. 74)
“Simion Bărnuţiu ţinu un discurs, în care se rosti împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria. El respinge colaborarea cu revoluţia din Ungaria şi deschide prin aceasta calea contra-revoluţiei.” (pag. 339)
“După cum se vede, se intensifică diversiunea dorită de contra-revoluţia de la Viena, care urmărea slăbirea forţelor revoluţionare maghiare. De aceea, pe poziţie justă se puteau găsi şi s-au găsit acei români care au luptat pentru revoluţia ungară, şi care, după spusele lui Marx şi Engels, prin victoria ei, putea reaprinde flacăra revoluţiei în Europa.” (pag. 342)
“Bărnuţiu şi alţii ca el au împins o parte din români la alianţa cu reprezentaţii absolutismului, contra revoluţionarilor maghiari, în loc de a se uni cu ungurii şi a lupta pentru apărarea revoluţiei împotriva duşmanului comun.(…) Generalul Bem, revoluţionar polonez refugiat în Ungaria, veni cu o armată în Transilvania, unde i se opun forţe austriece , în rândurile cărora erau şi români.(…) Cea mai mare parte din Transilvania a intrat în mâna Ungariei revoluţionare. Generalul revoluţionar Bem a atras pe români la lupta revoluţionară. O parte din români se înregimentaseră în armata revoluţionară condusă de Bem.” (pag. 343)
“Ideologul Junimii era Titu Maiorescu, membru al partidului conservator. Junimiştii conservatori erau sub influenţa ideologiei germane, care căuta să împace interesele burgheziei cu ale moşierimii. În activitatea acestei societăţi predomina orientarea conservatoare reacţionară.” (pag. 411)
“Drepturile naţionalităţilor conlocuitoare, enunţate în adunarea de la Alba Iulia din 1918, au fost date uitării, de îndată ce armatele române au intrat în Transilvania. Burghezia română a luat locul burgheziei şi aristocraţiei maghiare şi a întrebuinţat aceleaşi măsuri de oprimare, considerând celelalte populaţii aflate pe teritoriul Transilvaniei ca străine, fără drepturi. Sub motivul necesităţii “istorice” de a româniza aparatul de stat, s-au concediat funcţionari unguri, ucraineni etc. de la stat, lovind mai ales în slujbaşii mici de la poştă, căile ferate etc. Au fost daţi afară muncitori din uzine şi fabrici. Muncitoare analfabete de la fabrica de tutun – care duceau o viaţă grea, plină de lipsuri – au fost date afară din serviciu pentru că nu-şi trecuseră examenele de limba română.” (pag. 519-520)
“Deşi regimul burghezo-moşieresc a atacat tânăra Republică Sovietică şi a ocupat Basarabia, URSS, în lupta ei pentru pace şi în dorinţa de a stabili legături frăţeşti cu toate popoarele, a făcut multe încercări să încheie un tratat şi cu România.” (pag. 558)
“Politica naţionalismului burghez este o politică de dezbinare, de subjugare şi de asuprire a popoarelor; naţionalismul este cel mai primejdios duşman al unităţii celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă. O manifestare a influenţei şovine a constituit-o acţiunea purtătorului ideologiei şi intereselor burgheziei româneşti şi al vechii politici de învrăjbire faţă de naţionalităţi a trădătorului Pătrăşcanu. Poziţia lui trădătoare a fost demascată şi combătută cu hotărâre de partid. Internaţionalismul proletar este arma cea mai puternică a clasei muncitoare şi a tuturor oamenilor muncii împotriva oricărei forme a şovinismului, oricărei asupriri naţionale şi exploatări de clasă.” (pag. 725)
“Trebuie asigurată participarea tuturor naţionalităţilor alături de poporul român la întărirea RPR şi cimentată unitatea de luptă a poporului muncitor pentru lichidarea influenţei naţionaliste, şoviniste, antisemite a claselor exploatatoare.” (pag. 726)
“Chiaburimea, care îşi vede îngrădită posibilitatea de a exploata ţărănimea muncitoare, trece la acte teroriste, la acte de sabotare a colectărilor şi însămânţărilor, la răspândirea de zvonuri mincinoase privitoare la gospodăriile primitive, pentru a speria pe ţăranii muncitori. În acţiunile lor duşmănoase, chiaburii sînt ajutaţi de elementele reacţionare ale clerului catolic şi de diferite secte religioase, în sânul cărora se camuflează elemente legionare, fasciste şi spioni anglo-americani. Elementele capitaliste folosesc de asemeni experienţa lor din trecut şi legăturile lor în uneltirile duşmănoase ce le urzesc.” (pag. 738)
“În urma muncii desfăşurate de partid, oamenii muncii, intelectualii patrioţi şi progresişti resping cu hotărâre cosmopolitismul, indiferent dacă el se manifestă sub chipul ploconirii în faţa putredei culturi a canibalilor imperialişti, americani şi englezi…” Etc., etc.
Consider că este absolut scandalos că Statul Român îşi permite, în 2005 (anul în care vom semna Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană!), luxul de a finanţa, cu bani grei, într-o manieră pe care unii ar putea s-o califice ca “masochistă”, subproducţii pseudoistorice, scrise, parcă, pe tejghea, de nişte ospătari – nici ştiinţifice, nici cinstite, nici exacte.
Autorităţile abilitate legal trebuie să intervină urgent pentru reglementarea acestei stări de lucruri inacceptabile. Europa nu ne poate primi pe de-a-ntregul, dacă venim la întâlnirea epocală cu o tolbă plină cu minciuni, care ne fac rău tuturor… “, spunea Vlad Gabriel Hogea în 2005 în Camera Deputaților