“Iohannis a transformat sărbătoarea națională a Unirii lui Cuza în prilej electoral. Din nou. Cum nu l-a interesat Eminescu de ziua lui Eminescu, nu l-a interesat nici România, de ziua României. Ci numai EL, ce vrea EL! Cu pițipoancele liberale din cortegiul funerar care bocește pe cadavrul țării vândute!
A venit pentru prima dată și replica: huiduieli din partea mulțimii. La două luni de la câștigarea alegerilor prezidențiale cu discursul urii. Dar, iată, Iohannis are acum toată puterea, are și guvernul care a îndepărtat parlamentul din rolul constituțional și nu mai are justificări de ură: încearcă disperat să de vina tot pe PSD… Taică, nu mai prea merge!
Este indiscutabil că marea temere a lui Iohannis și a liberalilor azi este să nu se scoale țara după promisiunile că vor aduce lapte și miere! Votul urii se întoarce cel mai ușor împotriva celor care l-au declanșat, cu o ură și mai mare!
Ce va face Iohannis încă 5 ani fără două luni? Greu de spus. Pe termen scurt și mediu probabil va teroriza clasa politică și românii cu poliția politică a DNA – SRI. Dar, cu cât va face mai dur asta, cu atât valul ucigător se va mișca mai adânc, iar după 2 sau 3 ani vom avea răscoală generalizată sub pumnul de fier al austerității! Iohannis nu se va putea scoate atunci cu râsul și lacrimile de crocodil ale lui Băsescu.
Altă soluție? O intrare voluntară în ordinea constituțională și o pacificare a țării. Dar nu prea cred. Birurile care trebuie plătite în schimbul mandatului către grupurile de interese externe vor fi prea mari și cu neputință de refuzat de Iohannis și liberali, chiar dacă se vor prăbuși: cui îi pasă de ei? Sunt pregătiți altii la rând…
Deocamdată, românii trebuie să plătească din plin pentru votul pe care l-au dat, avertizați fiind că nu e bine, că va fi foarte rău. De aceea trebuie să plătească, nu e o altă cale. Să suporte concedieri, căderi ale monedei naționale, dobânzi amarnice la bănci, teroare sistemului represiv, plecarea a încă cel puțin un milion de tineri din țară, creșteri de prețuri și de inflație. Democrația nu este un lux, cu Constituția nimeni nu se poate juca în aplauzele mulțimii. De aceea, e foarte bine că e foarte rău! Umilința care ne așteaptă este cea mai bună școală pentru toți: nicio iertare!”, a scris pe facebook Aurelian Pavelescu
În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…
Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…
În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…
17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…
Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…
Revoluția de la 1848 a aprins în toate provinciile românești flacăra libertății și a dreptății…
Leave a Comment