Incapacitatea statului român de a tranșa problema criminalilor de război care au contribuit direct sau au incitat la atrocități și violențe de nedescris împotriva populației românești și evreiești din Transilvania de Nord, dublată de o legislație total imbecilă precum cea născocită de Monica Macovei & comp. (n.r. Legea 247/2005, cu “dedicație”, o lege care nu numai că nu a făcut dreptate urmașilor celor deposedați de case, terenuri și alte averi, moștenitorii legali stând uneori cu zecile de ani pe la ușile tribunalelor, ci ba chiar perpetuat o serie de nereguli şi de abuzuri, deschizând calea îmbogăţirii din drepturi litigioase a unora), produce noi consecințe aberante, precum restituirea de proprietăți către urmașii unor criminali de război.
În urmă cu câteva zile, istoricul Vasile Lechinţan, un istoric român care s-a documentat foarte mult de prin arhive și din alte fonduri de documente de prin instituțiile statului cu privire la crimele și atrocitățile regimului horthyst în Transilvania, scria următoarele pe contul său de socializare:
“Săptămâna trecută un judecător de la Curtea de Apel Cluj a judecat în favoarea restituirii proprietăţilor către un urmaş al unui mare proprietar ungur din Silivaşu de Câmpie, proprietar despre care un reprezentant al Jandarmeriei Regale române în 1945 a zis că el şi alţi proprietari unguri din zonă sunt autorii morali ai atrocităţilor asupra evreilor din Sărmaşu.
Şeful Jandarmeriei Regale Române din zonă a zis că seara s-au adunat aceşti proprietari la groful Kemeny din Cămăraşu şi au hotărât această cumplită atrocitate. Acest proprietar ungur din Silivaşu de Câmpie a fugit din ţară în 1945 şi averea a fost declarată printre “bunurile inamice”.
Dacă era cu conştiinţa împăcată, acest proprietar putea să revină în ţară şi i se restituiau bunurile în perioada 1945-1948 (a avut patru ani la dispoziţie), cum s-au restituit la numeroşi maghiari care au dovedit că sunt nevinovaţi.
Aşadar, statul român restituie proprietăţile foste bunuri inamice ale celor care au lăsat în Transilvania în 1940-1944 numeroase morminte proaspete ale unor sute de oameni nevinovaţi: români, evrei, romi etc. La Sărmaşu au fost împuşcaţi şi români, chiar în Sărmaşu, şi alţi numeroşi români au fost duşi cu camionul la Cluj şi de aici pe jos prin Ungaria în Austria şi mulţi au murit pe drum şi bătrânul preot Micu din Sărmaş a fost împuşcat pe drum în Ungaria pentru că nu mai putea merge.
Am publicat recent Jurnalul notarului Mornăilă din Sărmaşu, care era printre cei duşi cu forţa pe jos pe drumul amintit. Acolo sunt numele celor deportaţi şi al celor morţi, cu menţionarea localităţii lor natale.
Jurnalul notarului Mornăilă dovedeşte legătura grofului Kemeny cu jandarmii unguri care au executat de facto hotărârea autorilor morali ai crimelor de la Sărmaşu. Acum restituim masiv proprietăţi ale celor care au fost autorii morali ai acestor crime. Şi statul român patronează aceste restituiri. “, a scris pe facebook istoricul Vasile Lechinţan