La 28 februarie 1785, Horea și Cloșca, conducătorii răscoalei țărănești din Transilvania de la 1784, sunt executați prin tragere pe roată. Crișan apucase să se spânzure în închisoarea de la Alba Iulia, scăpând astfel de calvarul execuției publice.
Condamnat la moarte, Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785, alături de Cloșca, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia. Horea și-a scris testamentul pe 25 februarie 1785, în celula în care era deținut, documentul fiind scris de preotul Nicolae Rațiu.
“Iert pe cei cari m-au părăsit, care m-au dat în mâna dușmanilor”, acesta este testamentul foarte scurt al lui Horea
Ultimele cuvinte ale lui Horea au fost: “Mor pentru Naţiune!”
Execuția, tragerea pe roată, era practicată cu o roată grea folosită de călău cu care frângea oasele condamnatului. Prin astfel de metode erau executați numai hoții de drumul mare, răsculații, criminalii, fiind una dintre cele mai oribile și dureroase morți violente de care putea avea parte cineva în acele timpuri.
Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din istoria Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac. Pentru rebeliune, motiv pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca, codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia, nu tragerea pe roată.
S-a dorit însă cu tot dinadinsul a se înspăimânta cât mai mult cu putință iobagii români, în așa fel încât s-a apelat la această condamnare extrem brutală, rezervată în mod normal doar hoților la drumul mare sau criminalilor.
“Cloșca, după mărturiile țăranilor și ale ofițerilor care în treacăt l-au zărit la 1784, era așa: patruzeci și opt, înspre cinzeci de ani, statura mijlocie, mai mult sprinten, păr castaniu-roșiatec, mustață scurtă, față prelungă, nasul foarte mic și ascuțit, pistruiat, pleoape roșii, cojoc, cu lâna inăuntru, suman albastru, bernevici, cizme.”, scria Nicolae Iorga la 1937
La 14 februarie 1785, Comisia imperială condusă de Anton Jankovich dă prima sentință de condamnare a unui conducător al Răscoalei din 1784, respectiv cea a lui Crișan.
“Sentinţă,
În urma ordinului onorabilei comisii cesaro-regale instituite din partea Maiestăţii Sale pentru cercetarea şi înfrângerea turburărilor ivite între ţăranii din marele Principat al Transilvaniei, pronunţat la data mai jos însemnată, următoarea sentinţă în contra unui făcător de rele care a fost supus cercetării, dimpreună cu alţi capi ai revoluţiunii, anume în contra lui George Crişan, din comuna Cărpeniş, în comitatul Albei, în etate de 52 de ani, de religiune veche şi iobag al fiscului, ale cărui crime s-au constatat prin depoziţiunile marturilor juraţi, dar care încă mai înainte de a i se pronunţa sentinţa s-a sinucis singur în închisoare. “, textul sentinţei așa cum apare el în lucrarea lui Nicolae Densuşianu, intitulată “Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria 1784-1785”
