Măsurile tot mai aberante și legile care se promulgă la adăpostul acestei stări de urgență, ne fac in ultima vreme să ne întrebăm dacă nu cumva guvernarea liberală împreună cu Iohannis au decretat această stare de urgență, nicidecum în beneficiul românilor, ci dimpotrivă, pentru a putea fura cu nerușinare bugetul public și a promulga tot felul de legi abuzive și nocive, pe care pe vremuri normale nu le-ar fi putut niciodată pune în practică.
Vineri, 3 aprilie 2020, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (PL-x 523/28.10.2019), prin care se majorează cu 100% cuantumul salariilor pentru personalul din cadrul Institutului pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale.
“Începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare celei în care intră în vigoare prezenta lege, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul din cadrul Institutului pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale se majorează cu 100%, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”, se arată în proiectul legislativ
Și asta tocmai în vreme ce se discută tăierea salariilor bugetarilor cu 25%? Despre ce este vorba aici? Reînvie cumva anii ’50?A, sunteți prea tineri ca să știți ce se întâmpla prin anii ’50? Atunci să vă facem un scurt briefing:
La inițiativa URSS, în anul 1921 era înfiinţat Partidul Comunist din România (P.C.d.R.), format la începuturile sale preponderent din alogeni. Încă din ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, acești alogeni și-au pregătit preluarea puterii în România cu sprijinul armatei sovietice.
Până pe la sfârșitul anilor ’50, mare parte dintre politicile antinaționale și teroarea îndreptate împotriva populației majoritare a țării, erau dictate tocmai de către aceste cerc restrâns de alogeni din fruntea comunismului “românesc”. Nu-i de mirare astfel că tocmai românii erau marginalizați în acei ani în cadrul mișcării comuniste, și priviți cu neîncredere.
În Regiunea Atutonomă Maghiară, adică tocmai în cele trei județe problemă și din ziua de astăzi, Vasile Luca (n.r. László Luka) făcea o colectivizare selectivă, confiscând numai pământurile, padurile și utilajele agricole ale românilor, și “uitând” de cele ale secuilor și maghiarilor, cărora le lăsa gospodăriile și toate avuțiile practic neatinse.
Prin intervenția personală din anul 1951 a lui László Luka(1), mai mulți țărani maghiari / secui erau tăiați de pe listele chiaburilor, rămânând cu terenurile și averile neatinse. Nu la fel de norocoși au fost și românii, mulți dintre ei ajunși prin temnițele comuniste, torturați, umiliți, sau chiar uciși în chinuri groaznice, sub acuzația de dușmani de clasă sau ai revoluției socialiste.
Dictatura acesta a minorităților a continuat sub diverse forme până pe la începutul anilor ’60, dar situațiile cele mai grave, abuzurile, torturile și crimele abominabile împotriva umanității, săvârșite împotriva etnicilor români, s-au întâmplat cu vârfuri ale ororilor satanice până pe undeva pe după mijlocul anilor ’50, o perioadă denumită pe drept și de către mulți istorici una dintre cele mai negre și dureroase pagini din istoria neamului românesc.
Iar azi, “Pas cu pas”, revine din nou același gen de dictatură? Cu statul antiromân pentru minoritățile de tot felul (n.r. iarăși conducătoare în România), mumă, iar pentru români, ciumă?
Bibliografie / Note:
(1) Transilvania roşie. Comunismul român şi problema naţională 1944–1965, Stefano Bottoni.
Nota noastră: Când te mănâncă în fund să-ți pui președinte și premier alogeni în fruntea țării așa pățești, exact cum ți se spune până și din Biblie: „Dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; să nu pui peste tine rege de alt neam, că acela nu este fratele tău.”