Categories: Pamflet

”PROȘTII” de Liviu Rebreanu și… Ludovic Orban și ai lui

“Pentru cine nu mai știe, și sunt mulți, mulți, Liviu Rebreanu este unul dintre cei mai mari romancieri români, pentru unii critici cel mai mare, autorul Răscoalei și Ion. A scris Rebreanu și o nuvelă mică, minunată, ”Proștii”, cu o poveste simplă, tragică – o puteți citi cu ușurință în 5 minute pe google, v-o recomand. Niște țărani nevoiași, Nicolae Tabără cu ”feciorul și baba” vor să meargă și ei cu trenul de la Năsăud la Salva. Se scoală cu noaptea-n cap, ajung primii în gară, cu mult înainte de venirea trenului, dar nu știu să-și ia bilete la timp și, când vine trenul, deși își iau biletele înjurați și în grabă, nu nimeresc vagonul, primesc bătaie de la conductor și-l pierd, cu bilete plătite cu tot.

În toată povestea țăranii noștri zic despre ei înșiși că ”suntem proști”, umili, implorând pe oricine să le spună cum să-și ia biletele și să urce în tren. Și chiar sunt luați de proști și batjocoriți ca niște animale. Țăranii noștri nu erau, însă, deloc proști, ci numai rușinoși și timizi, oameni de la țară simpli care cereau o îndrumare să folosească și ei trenul, minunea de-atunci a tehnologiei. Proști, însă, că, la final, chiar au pierdut trenul, facându-i pe plac conductorului care s-a bucurat mult să-i umilească.

Așa și poporul român. Când a venit trenul cu UE, poporul a cerut politicienilor să se urce și el, dar politicienii l-au îmbrâncit afară din tren, urcându-se numai ei și țiitoarele. Acum, când vine schimbarea și se apropie un alt tren, toată lumea se pregătește, investește, dă din coate să-și facă rând în marea gară care a devenit omenirea. Numai guvernul nostru, probabil singurul din lume, se pregătește de zor să pierdem trenul din nou, cu Orban care zice că coronavirsul e ”un dușman invizibil și imprevizibil”, când toată lumea îl și vede și știe deja ce e-n stare să facă, doar Orban, nu.

Câteva vorbe din ”Proștii” lui Rebreanu: ”- Unde mergeți, proștilor? răcni conductorul către țăranii care alergau zăpăciți în sus și în jos, neștiind unde să se urce. Nu acolo, mă! Mai la vale, prostule, mai la vale-s vagoanele pentru boi! Conductorul striga și zâmbea mulțumit în sine că a spus o glumă minunată. Când și când, arunca priviri pline de înțeles unui domn bondoc, care se uita la dânsul și-l asculta cu un surăs de admirație pe buze….”, a scris Aurelian Pavelescu pe facebook

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

22 Octombrie 1940 – Ziua alungării preotului român Simion Mogoș din Ojdula. O rană adâncă în sufletul românesc al Ardealului

În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…

o zi ago

16 Octombrie 1897 – Ziua când a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară însemna “agitație” împotriva statului

16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…

6 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam și Țară”

COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…

6 zile ago

Vasile Slabu: “Acum suntem generația morții pentru că cei de la putere nu ne mai vor!”

Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…

7 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru”

Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…

7 zile ago