Puterea Opiniei Publice manifestată pe Facebook.
Pe 23 aprilie a trecut prin Camera Deputaților legea Autonomiei așa zisului ținut secuiesc, prin aprobare tacită.
Timp de 5 zile ZERO reacții în presa scrisă, ZERO la televizor, la fel si la politicieni.
Pe 28 aprilie după amiaza, apare informația pe Facebook, pe pagini sau conturi ale unor persoane particulare si internetul efectiv explodează. A doua zi dimineata apare informația și în mass-media, mai întâi în articole scrise apoi pe televiziuni iar politicienii reacționează, inclusiv președintele României, pe 29 aprilie. Senatul se reunește brusc în aceeași zi și respinge proiectul de lege.
De aceea zic, cine subestimează importanța rețelelor de socializare, greșește. Cine spune că un like sau o distribuire nu contează, se înșeală. Aud adeseori remarci zeflemitoare la ”lupta” de pe Facebook, că e degeaba, că nu contează etc. Pai dacă nu contează de ce presa si politica au tăcut 5 zile si au început să vorbească pe subiect DUPĂ ce a avut loc reacția fulminantă pe internet a unor oameni simpli?
Desigur, să nu se înteleagă cumva că afirm faptul că lupta trebuie să se desfăsoare numai pe net, desigur, este nevoie în general si de reacții în stradă, dar chiar si acelea sunt pregatite mai întâi pe internet, din punctul de vedere al sensibilizării oamenilor pe un anumit subiect, inclusiv, în parte, al organizării.
La început e cuvântul, mai apoi acțiunea în sine, iar de multe ori cuvântul poate fi acțiune în sine. De ce credeți că ne șterg postări, ne blochează, sau chiar ne sterg conturi? Pentru că manifestările pe Fb nu contează sau pentru că le este teamă de acestea? Este doar un spațiu virtual? Este un spațiu cât se poate de concret, pentru că generează realități, generează acțiuni, generează contacte între oameni.
Desigur, au existat reacții, manifestări si tot ce vreți si înainte de internet, dar pe atunci exista cu adevărat presă scrisă care se mai si CITEA pe deasupra; contextul era altul, la fel si Lumea în ansamblu, la fel si oamenii în particular.
Să nu se priceapă că fac ”apologia” Fb, eu am două conturi șterse în urma nenumăratelor blocări, spun doar că manifestarea în acest spațiu ”virtual” contează si pentru faptul că adeseori se ține cont de ea, fiind și un instrument de măsură al opiniei publice pe diferite subiecte, căci vrem nu vrem, suntem sau nu de acord, aici lumea reacționează într-un fel sau în altul.
Primele informații despre proiectul de lege al UDMR (ALTUL, nu cel al autonomiei ”ținutului secuiesc”), trecut cu aviz favorabil de comisia juridică a Senatului condusă de Serban Nicolae PSD si aprobat tacit de Senat, care se referă la oficializarea limbii maghiare ca a doua limbă oficială in stat, fiind obligatorie inclusiv in Politie si Prefecturi, acolo unde procentul etnicilor maghiari sare de 20%, au apărut tot pe internet, dar de data aceasta reacția oamenilor nu a fost la fel de mare ca precedenta.
De aici si reacția mai timidă a presei si a politicienilor, de aici si întarzierea întrunirii Camerei Deputaților de data asta, pentru a lua o decizie în acest sens. Să sperăm că se va întruni în cele din urmă si că va respinge acest proiect de lege, care presupune de fapt autonomia unei zone cu mult mai mari decât cea a ”ținutului secuiesc”, încercându-se instaurarea de drept a conceptul de co-suveranitate lansat de Budapesta în urmă cu ceva timp, simbolizat prin steagurile Ungariei si ale ”ținutului secuiesc” care vor putea conform acestei legi să fluture în voie pe clădirile instituțiilor statului român din Transilvania.
Autor: Mihai Tîrnoveanu