Simion Bărnuțiu este mai degrabă cunoscut pentru calitatea sa de revoluționar de frunte printre pașoptiștii români din Transilvania. Mai puțină lume știe însă și despre perioada ieșeană a lui Simion Bărnuțiu, de activitatea sa de profesor universitar al Universității din Iași, în care acesta și-a lăsat o puternică amprentă timp de aproape un deceniu asupra gândirii politice, juridice, filozofice și pedagogice din urbea moldavă.
La 16 mai 1864 ( stil vechi) se stingea din viață Simion Bărnuțiu, după o lungă suferință. Chinuit de boală spre sfârșitul vieții sale, găzduit în casa lui Ștefan Micle, acesta solicită să fie dus în Transilvania, în locul său de baștină. Din păcate nu mai ajunge să-și satisfacă această ultimă dorință, murind pe drumul de la Iași spre Bocșa (n.r. 16 /28 mai 1864), în timp ce era însoțit de nepotul său, Ioan Maniu (n.r. tatăl lui Iuliu Maniu).
Pe monumentul lui Simion Bărnuțiu de la Bocșa, dezvelit la 14 iulie 1889, pentru a comemora 25 de ani de la moartea sa pe latura frontală se află scrise cuvintele: „În memoria lui Simion Bărnuțiu n. 1808 21 iulie / m. 1864 – 16 mai Fiii Selagiului”.
Preț de aproape un deceniu, Simion Bărnuțiu a activat la Iași ca profesor la Academia Mihăileană, între anii 1855 și 1860, și ca profesor al Universității din Iași, între anii 1860 și 1864, fiind practic primul profesor de filozofie al Universității din Iași.
Citiți și: La 21 Iulie 1808 se năștea Simion Bărnuțiu, primul profesor de filozofie al Universității din Iași
Nu e de mirare astfel că bustul său se regăsește astăzi în preajma celei mai vechi și prestigioase universități din Iași, alături de alți iluștri reprezentanți ai culturii românești. Moartea lui Simion Bărnuțiu, fiu adoptiv al Iașului și model de urmat pentru o generație strălucită de studenți care i-au călcat pe urme, era deplânsă de către Universitatea din Iași, prin vocea studentului George G. Mârzescu, cel care avea să devină primar al municipiului Iași în perioada 1914-1916, dar și să ocupe diverse funcții ca ministru în guvernele României:
“Universitatea din Iași, cuprinsă de o profundă consternațiune, vine astăzi să-și exprime sângeroasa sa durere pentru săvârșirea din viață a celui mai bătrân și mai strălucit profesor al ei, Simion Bărnuțiu!
Rostirea singură a acestui nume e de ajuns spre a face palide toate fețele, a paraliza toate spiritele, căci Românii au pierdut în Simion Bărnuțiu nu numai un ilustru profesor, dar încă și pe luptătorul prudent și energic al drepturilor lor strămoșești.
Dar cine este acest Simion Bărnuțiu? De unde este el? Cum și-a petrecut viața? Fost-a el folositor neamului românesc? Contribuit-a el la ridicarea școlilor și la propășirea științei?
(…) Ilustrul profesor, care a onorat această universitate, este născut în 1808, Iulie 21 (st. v.) în satul Bocșa românească, dintr-o familie plebeiană, dintr-un cântăreț de la biserica din sat. De la vârsta de 6 ani a început a învăța în școala comunală.
De aici a trecut la gimnaziul din Carăi (n.r. Careii Marei, ortografiat la vremea aceea Careii-mari), și de aici în facultatea teologică din Blaj, ce este o școală specială pentru formarea marilor demnitari ai bisericii române.
(…) Pe când românii din Transilvania nu știau pe ce drum să apuce, dacă trebuia sau nu să se arunce în vreo partidă, se aude o voce slabă, dar o voce salutară, propunând un congres național românesc. Recunoașteți voi această voce? Era vocea juristului din Sibiu, era vocea lui Bărnuțiu!
“Lăsați! Acum nu este timpul, fraților, zicea el, să băgăm pe oameni în jug, ci să-i scoatem: lăsați dară să tragă vitele, că voi ați tras destul, și acum să fim oameni liberi”
Sublime cuvinte! Ce vor rămâne pentru totdeauna adânc întipărite în inima Românilor!”, astfel rostea George G. Mârzescu, într-un elogiu rostit la solemnitatea funebră ținută de către Universitatea din Iași în onoarea lui Simion Bărnuțiu
