La data de 28 iulie 1468 este semnat tratatul moldo-polon. Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, s-a obligat să nu adăpostească și să ocrotească nici un pretendent la tronul Moldovei.
Ștefan cel Mare punea un mare accent pe înlăturarea și pedepsirea pretendenților la tronul Moldovei, întreprinzând în acest sens mai multe incursiuni atât în feudele nobililor poloni care îi oferiseră adăpost și protecție lui Petru Aron în anul 1458, iar mai apoi, după ce Petru Aron pierde sprijinul polonilor și își caută refugiu în Transilvania la voievodul Transilvaniei Sebastian de Rozgony, Ștefan cel Mare face o incursiune inclusiv prin scaunele secuiești în încercarea de a-l captura pe același Petru Aron.
În anul 1460, chiar regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, refuză să-i acorde sprijin și protecție lui Petru Aron, nimeni altul decât ucigașul tatălui lui Ștefan cel Mare. Din acest motiv, Petru Aron caută în același sprijin în secuime, provocând la doar un an distanță incursiunea armată a lui Ștefan cel Mare în secuime.
De ce este important acest moment în istorie? Pentru că refugierea lui Petru Aron din Polonia în secuime va provoca ostilitățile de mai târziu dintre Ștefan cel Mare și Matei Corvin.
Prin tratatul moldo-polon de la 28 iulie 1468, Ștefan cel Mare dă o multiplă lovitură: rezolvă neînțelegerile legate de incursiunea sa din 1458 din Pocuția în încercarea de a-l prinde pe Petru Aron și de luptele sale cu nobilii poloni care-i oferiseră adăpost și protecție pretendentului la tronul Moldovei, deschide o perioadă de cooperare economică și bună vecinătate între Polonia și Moldova, Ștefan asigurându-și astfel liniștea la hotarul de nord al țării, precum se asigură și că suveranul Poloniei, regele Cazimir al IV-lea, își ia angajamentul că nu va “da ocrotire nici unui pretendent la tronul Moldovei”.
Refugierea lui Petru Aron în secuime va provoca ostilitățile dintre Regatul Ungariei și Moldova, conflictul tranșându-se abia după Bătălia de la Baia din 1467, când Ștefan cel Mare îl învinge pe Matia Corvin, iar Petru Aron este prins de către Ștefan cel Mare și ucis.
După răzbunarea morții tatălui său (n.r. ucis la Reuseni de către Petru Aron, jud. Suceava), Ștefan cel Mare avea să ridice între anii 1503-1504 la Reuseni o biserică, Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni, chiar pe locul unde la data de 15 octombrie 1451, a fost tăiat la o nuntă capul voievodului Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, de către Petru al III-lea Aron. Această biserică este considerată a fi ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Drept dovadă pentru cele scrise mai sus stă și pisania Bisericii din Reuseni:
“În anul 7011 septembrie 8, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, a binevoit și a zidit acest hram în numele Tăierii cinstitului cap al cinstitului și slăvitului prooroc înainte mergător și botezător Ioan, în acest loc unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan Voievod. Și pe Ștefan Voievod l-a ajuns moartea, veșnica lui pomenire, iar fiul său Bogdan Voievod a continuat cele începute de tatăl său și a terminat biserica în anul 7012, în luna septembrie 18.”, stă scris pe pisania Bisericii din Reuseni