La 1 octombrie 1921 osemintele sublocotenentului Emil Rebreanu sunt reînhumate în cimitirul comunei Palanca, jud. Bacău

Emil Rebreanu, fratele scriitorului român Liviu Rebreanu, a fost un ofițer român în armata austro-ungară, executat prin spânzurare în timpul Primului Război Mondial, pentru încercarea de trecere la conaționalii săi români.

Moartea fratelui său Emil l-a făcut pe scriitorul român Liviu Rebreanu să scrie romanul „Pădurea spânzuraților”, în care personajul principal Apostol Bologa este inspirat de Emil Rebreanu.

La 1 octombrie 1921 osemintele sublocotenentului Emil Rebreanu sunt reînhumate în cimitirul comunei Palanca, în județul Bacău. La doar un an distanță, Liviu Rebreanu publică romanul „Pădurea spânzuraților” la Editura Cartea Românească din București.

În octombrie 1921, scriitorul Liviu Rebreanu a fost prezent la deshumarea fratelui său și reînhumarea sa în cimitirul comunei Palanca, în județul Bacău, pe pământul vechiului Regat Român, așa cum acesta a solicitat înainte de a fi executat de către austro-ungari.

La granița dintre localitățile Ghimeș-Făget și Palanca din județul Bacău, în apropierea locului unde se crede că ar fi fost spânzurat, în anul 2012 s-a ridicat în memoria lui Emil Rebreanu un monument de patru metri înălțime, confecționat din piatră și bronz, pe o parte aflându-se efigia sa, în timp ce pe cealaltă e reprezentat Sfântul Gheorghe.

Mormântul sublocotenentului Emil Rebreanu din comuna Palanca, județul Bacău, se află în cel mai înalt loc al unei coline de unde se poate vedea drumul ce leagă județul Bacău de județul Harghita. Pe lespedea mormântului său stă scris următorul mesaj:

“Nu știu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din ce simt că este în mine, voi ajunge departe”.

fragment dintr-o scrisoare adresată de Emil Rebreanu fratelui său, Liviu Rebreanu