Lupta de la Amzacea din 1916 din timpul Primului Război Mondial a constituit o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată în perioada 21 septembrie/4 octombrie 1916 pe frontul dobrogean și având ca rezultat retragerea trupelor Puterilor Centrale. Generalul bulgar Toșev a numit-o “Criza de la 3 Octombrie”.
În cadrul operațiunilor militare din timpul Primului Război Mondial, la 3 octombrie 1916 Armata română atacă la baionetă tranşeele Diviziei a 25-a turce de la Amzacea, militarii turci retrăgându-se în debandadă. Căpitanul Gheorghiu şi sublocotenentul Ştefănescu mor în lupta de la Amzacea.
La 18 septembrie 1916, Divizia a 25 turcă se afla în sectorul Amzacea. Divizia a 19-a română atacă Amzacea, capturând peste 500 prizonieri şi 7 tunuri cu multe chesoane.
“Divizia 19 cucerește înălțimea Eki Iuk, satul Amzacea și cotele 96 și 97, punând într-o completă și dezordonată retragere Divizia 25 turcă, care apăra acest sector ( n.r. Amzacea), și capturând 7 tunuri, 8 chesoane (n.r. vhehicule de artilerie, trase de cai), 2 drapele și 200 de prizonieri.
Vestea fugii dezordonate a diviziei turce, este primită de Comandantul Armatei a III-a bulgare tocmai în momentul când acesta se pregătea să se ducă la Dobrici spre a lua amănunte asupra trecerii românilor la Flămânda. Din cauza lipsei de rezerve din acea parte, situația la aripa dreapta a armatei bulgare devenise foarte critică. Generalul Toșeff o numește, în lucrarea citată “Criza de la 3 Octombrie”. Pentru stabilizarea situației, abia s-au putut îndruma în această parte câteva companii bulgare.”, scria lt. colonelul Ioanițiu Alexandru în memoriile sale de război intitulate “Războiul României (1916-1918)”
La 20 septembrie 1916 – generalul Ioan Raşcu era numit comandantul grupului constituit din Diviziile 9 şi 19 române, care a acţionat pe Frontul Dobrogean, în faţa liniei Amzacea – Perveli.