În dimineața zilei de 5 octombrie 1940, sosea la Curtici (n.r. zonă de frontieră cu Ungaria din județul Arad), din Ungaria, un tren de marfă ce avea în componența sa 7 vagoane închise, fiecare vagon având înghesuiți în el, câte 40 de români.
O anchetă desfășurată de către Primul Procuror al Tribunalului Arad și de către autorități, imediat după sosirea trenului respectiv, a stabilit că persoanele îngrămădite în cele 7 vagoane sunt intelectuali români din Oradea și din împrejurimi, în frunte cu episcopul Popoviciu (n.r. Nicolae, episcopul Oradiei).
Toți cei din trenul respectiv au mărturisit că fără nici un fel de preaviz sau de înștiințare, au fost ridicați de la domiciliile lor de către autoritățile ungurești, așa cum se găseau, în unele cazuri îmbrăcați sumar, și duși direct în acele vagoane, de unde nu li s-a permis pe tot parcursul drumului să coboare nici măcar pentru propriile necesități, pe care au fost nevoiți să le facă în vagoane. Nici măcar unul dintre români nu avea asupra sa vreun bagaj, însă mulți și-au găsit la întoarcere casele și gospodăriile jefuite și vandalizate.