Am aniversat și cel de-al 76-lea an de la eliberarea orașului Carei. La 25 octombrie 2020. A coincis cu Ziua Armatei. Ceremonii oficiale pe platoul din fața Monumentului Ostașului Român, monument de for public, simbol al luptei de eliberare a pământului românesc.
Acum 76 de ani, ostașii Armatei Române luptau eroic și dovedeau dușmanul hortyst ce ocupase Careiul din 1940. Victoria lor a permis românilor expulzați și refugiați în urma aplicării Dictatului de la Viena să revină la casele lor. Cuvintele nu pot exprima nici grozăviile trăite ca român în 1940, nici viața de refugiat din cei 4 ani dar nici zbaterile din sufletul lor la reîntoarcerea acasă, la revederea vetrei lor.
Fiecare familie de român de aici are povestea ei din cei 4 ani de amare suferințe. Revenirea nu a însemnat doar reconstrucția caselor afectate de război și distrugeri intenționate ci și drumuri bătătorite pentru recâștigarea numelui românesc.
Unul dintre fii acestui neam românesc, moroșanul Gheza Vida, a găsit de cuviință ca să ridice în memoria ostașilor eliberatori de țară românească, un monument. Monumentul Ostașului Român. A fost dezvelit la data de 25 octombrie 1964.
Sculptorul Vida a colaborat cu arhitectul Dâmboianu iar opera lor e una dintre cele mai remarcabile din România. Imaginea Monumentului Ostașului Român nu lipsea din niciun manual școlar și nici relatările despre luptele de eliberare. Pentru Carei, Monumentul Ostașului Român este km 0. Este simbolul libertății noastre, a românilor.
Cum ar reacționa sculptorul Vida și arhitectul Dâmboianu dacă ar vedea că opera lor este la ora actuală atent camuflată de o pădure de tuia atent îngrijită? Cu siguranță nu la fel cum reacționează înaltele oficialități ale statului ce vin an de an să se închine în fața acestui important monument de Ziua Armatei.
Pe timp de pace, Armata Română își sărbătorește ziua pe ascuns, adică ferită de privirile localnicilor obișnuiți să fie mereu parte la aniversare. Detașamente întregi de militari stau de strajă la un monument care nu le este vizibil, practic stau de strajă în fața arborilor de tuia ce depășesc 9 m înălțime.
Este un afront adus poporului român, simbolurilor sale, armatei sale eliberatoare. Pentru că vorbim de un simbol al luptei de eliberare de pământ românesc. S-au perindat la Carei șefi de stat, premieri și miniștri care nu au catadicsit sau nu au îndrăznit să tragă de urechi administrația locală pentru ascunderea cu bună știință a acestui monument.
Demnitatea și dragostea de neam se diminuează invers proporțional cu accederea pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei în stat? Nu acesta este exemplul pe care trebuie să îl prezentăm tinerei generații, copiilor și nepoților noștri, ca mod de prețuire și păstrare a unui monument simbol al luptei de eliberare națională.
Știu că trăiesc în orașul în care solicitarea amplasării unui catarg cu drapel românesc pe domeniul public este considerată de primar o provocare, că au fost înlăturate de pe clădirea primăriei plăcile oficiale cu însemnele statului, că am avut șicane de ani de zile până a obține aprobările pentru bustul lui Mihai Eminescu și Monumentul comemorativ al refugiaților din 1940 dar parcă s-ar cădea ca și cei care au jurat credință patriei și beneficiază din plin de tot felul de avantaje să se implice și să elibereze Monumentul Ostașului Român. Jertfa de sânge a ostașilor români din acel 25 octombrie 1944 o cere!