HITLER condamnă cu fermitate orice încercare de a captura politic protestele pentru a le transforma în vectori de propagare a urii, xenofobiei și antisemitismului. NAZISTUL STRIGĂ FASCIȘTII…

De aici vine toată nebunia: noi, românii, o ducem în interdicții de un an și ceva. Nu numai atâta, ci ne-am grăbit să ne vaccinăm și, cu toate acestea, constatăm că nu folosește la nimic. Păi dacă nu folosește la nimic, prima reacție a omului -și, cu atât mai mult, a tânărului – este: băi, ies în stradă, dacă tot mor! Deci dacă tot port mască și mă infectez, dacă tot am respectat interdicțiile, dacă tot mă spăl pe mâini – mai degrabă n-o port și ies în stradă, dacă tot mor.
Nu înțeleg cifra aia. De ce 3 la mie și nu 5? Cică au stabilit specialiștii! Păi cum au stabilit? De exemplu, cum a stabilit medicul Raed Arafat că dacă se circulă după ora 20 pe stradă crește infecția? S-a făcut o cercetare sociologică, s-a făcut un sondaj național și s-a constatat că trei sferturi din cei care sunt acum la terapie intensivă au ieșit pe stradă după ora opt? Asta este o chestie elementară. De ce, virusul merge mai repede după ora opt?

Deci, repet: care este temeiul științific? Documentul științific: cercetarea de laborator, cercetarea sociologică, investigația? Nu, a zis că doar după ora opt! Dar de ce după ora opt și nu ora opt și-un sfert?
Asta este una dintre marile nebunii și eu cred că nemulțumirea va rămâne, chiar dacă mâine seară să zicem că se sleiește (mișcarea de protest -n.r.). Nemulțumirea rămâne, că oamenii nu mai cooperează. O să-i sancționeze, dar până la urmă oamenii tot vor încerca fie să eludeze legea – și sunt românii specialiști -, fie să iasă în stradă.
O altă opinie pertinentă despre înăsprirea restricțiilor este că atitudinea guvernului „nu numai că va face ineficiente măsurile, dar, mai mult, va crește nemulțumirea socială. Și nu-i exclus să asistăm la o Revoltă spontană împotriva Restricțiilor care va fi în realitate și o Revoltă față de politica Pumnului. O predicție care s-a împlinit prin ieșirea oamenilor în stradă pentru Libertate și prin repetarea zilnică a protestelor, cu din ce în ce mai mulți participanți.

Viermii politici sunt disperați și au început să jignească. Sunt exasperați că oamenii ăia ies efectiv fără să aibă vreun lider, fără să fie mânați precum oile agitate de oengiști și cu „liber pentru piață” de la stăpân. Și, mai ales, disperați că ăia care ies sunt tinerii pe care-i păcăliseră cu lozincile lor de rahat. Le fuge pământul de sub picioare și de-aia tremură.Lumea a înțeles că dacă e nevoie de o măsură sanitară, atunci acea măsură nu poate fi decât una de dezinfecție totală la vârful statului.

Ieșirea oamenilor în stradă are cauze mai profunde. Nu e vorba doar de mască, doar de restricții. Nu se strigă ”jos masca”, ”fără vaccin”. E vorba de libertate. E un protest îndreptat împotriva unei practici a puterii, de care mulțimea ”guvernată” s-a săturat. E o manifestație care s-a ridicat împotriva unei guvernări a bunului plac şi nu a bunului simţ, pe care guvernul Cîţu şi-a asumat-o pe faţă, fără niciun fel tresărire. Chiar cu rînjete de satisfacție pe sub mască, cum se hlizea ministrul Sănătății Vlad Voiculescu în ședința de stabilire a noilor restricții. Sau cu nepăsare, după ce a fost surprins că nu purta mască în Parlamentul României. Fără să fie înhățat de jandarmerie şi urcat în dubă.

E cel mai clasic semn al guvernării de care vorbeam, cea a bunului plac şi nu a bunului simţ. Şi acum vine scadența; scadența e în stradă. Românii s-au săturat şi îşi apără, pe bună dreptate, libertatea. Nu vor să le mai fie băgat pumnul în gură şi nu mai vor nici să li se stabilească, din pix, mişcările. La fel de mult ca de acest nou ”Big Broher”, cei din stradă se tem de sărăcia pe care o naşte pandemia COVID-19 – un spectru din ce în ce mai vizibil. Sînt oameni care au rate de plătit, nu mai au serviciu, nu au nicio perspectivă apropiată a unor zile mai bune. Sînt copiii, tinerii care nu mai suportă să stea închişi în casă. Ei sînt în stradă.

Iar manifestaţiile sînt rezultat al guvernării haotice, făcute lăutăreşte, după ureche şi prin mimetism, cu ochii la măsurile care s-au luat în celelalte ţări europene (nu şi la comportamentul politicienilor care mai dau şi înapoi, îşi mai asumă şi greşelile şi chiar îşi mai cer şi scuze) şi nu al unei conduceri care se bazează pe bunul simţ comun. Un bun simţ care-ţi dictează să nu minţi şi să nu furi, să gîndeşti cu capul tău şi în interesul celor care te-au votat, cu atît mai mult cu cît guvernezi o ţară pe care pretinzi că o salvezi de la distrugere, împingînd-o de fapt într-acolo.

Preluare MAGAZIN CRITIC