Izvorul Tămăduirii, minuni în lanț: un orb își recapătă vederea și se naște o împărăție creștină
Sărbătoarea “Izvorul Tămăduirii” este strâns legată de data Paștilor din calendarul religios ortodox. Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Sărbătoarea “Izvorul Tămăduirii”, în prima vineri de după Paști. “Izvorul Tămăduirii” sau Vinerea Izvorului Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului așezat de Biserica Ortodoxă în Vinerea din Săptămâna luminată, amintind de una din minunile Maicii Domnului.
Sărbătoarea face referire la o minune: un orb este vindecat după ce i-au fost udați ochii și apoi unși cu pământul luat în palme dintr-un izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului (n.r. actualul Istanbul). La porunca împăratului bizantin, pe locul cu acel izvor tămăduitor a fost ridicată o biserică care a primit numele de “Izvorul Tămăduirii”.
Partea și mai interesantă pentru noi românii este faptul că în minunea respectivă este implicat un soldat din Dacia Aureliană, adică descendent al celor din legiunile și administrația retrase în sudul Dunării, după ce împăratul Aurelian în anul 271 a decis retragerea din Dacia Traiană. Originile sale dacice sunt menționate de către Candidus Isaurus
Soldatul Leon (n.r. cunoscut sub numele de Leon I Tracul sau Leon cel Mare), viitorul împărat Leon I (457-474), aflându-se pe drumul spre Constantinopol, întâlnește în apropiere de Poarta de Aur a orașului un orb care îi cere de băut. Leon a încercat să-i găsească apă, dar încercarea sa a fost în zadar. Atunci, un glas de femeie îi cere în mod repetat să se afunde în adâncul pădurii și să-i ducă orbului apă în palmele sale, iar cu pământul rămas în palmele sale să-i ungă ochii orbului.
Același glas îi spune lui Leon că acela este locul ales pentru a-l unge într-o zi și pe el ca împărat. Leon (n.r. viitorul împărat Leon I) a urmat dorința glasului, orbul s-a vindecat, iar Leon și-a dat seama că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu.
De Izvorul Tămăduirii, ortodocșii vin la biserică pentru a participa la slujba de sfintire a apei, care poarta si numele de Aghiasma Mica. După ce preotul a sfințit apa, acesta îi stropește pe credincioși în timp ce se cânta troparul:
“Mântuiește, Doamne, poporul Tau, și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”.
COMUNICAT DE PRESĂ 0002/IS/PGN/10.09.2025 10 Septembrie 1872 – Comemorarea morții lui Avram Iancu Astăzi, 10…
Jertfa din Bălan – 9 Septembrie 1940 În istoria neamului românesc sunt zile care dor…
9 Septembrie 1940 – Zalău, Sălaj O rană a istoriei românești care nu trebuie uitată…
Masacrul de la Trăznea, 9 Septembrie 1940: Ziua în care pământul românesc a sângerat Ziua…
8 Septembrie 1944 – Jertfa de la Luduș, jud. Mureș Istoria neamului românesc este plină…
Masacrul de la Ciumărna – 8 septembrie 1940 Jertfa unor români nevinovați pe altarul suferinței…
Leave a Comment