Născut la Odorhei în inima oprimării românești din partea “națiunilor privilegiate”, Aron Pumnul a fost o figură emblematică a mișcării revoluționare pașoptiste. Fondator al Societății Teologilor Români, asociație național-culturală a tineretului român aflat la studii în Viena, profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj, colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848), Aron Pumnul a avut un rol marcant în timpul Revluției de la 1848 din Transilvania.
Ca participant la Revoluția de la 1848 – 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. Fiind condamnat la moarte în contumacie, Aron Pumnul este nevoit să se refugieze în Țara Românească, de unde mai apoi trece în Moldova, ajungând să ocupe la sfârșitul anului 1848 primul post de profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți.
Timp de trei ani, începând cu anul 1861, Aron Pumnul îl va avea ca elev chiar pe Mihai Eminescu, poetul asupra cărui și-a lăsat o puternică amprentă, redată într-o oarecare măsură de poet prin elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”.