Deșteptarea României înseamnă în primul rând o reformă morală, și abia apoi una economică, socială și politică. O reformă care să plece atât de sus în jos, de la nivelul clasei conducătoare, dar și de jos în sus, de la nivelul românilor de rând. O reformă bazată nu atât pe obiective materiale, investiții și indicatori economici, cât mai întâi pe dragoste, credință, speranță, respect, demnitate personală și națională, onoare, corectitudine, hărnicie, omenie, muncă cinstită și corect răsplătită.
***
Deșteptarea reală a României nu se poate baza pe valori străine de etosul nostru, fie ele de la Vest sau de la Est, ci doar pe redescoperirea valorilor noastre strămoșești autentice, care ne definesc și care ne-au ajutat să dăinuim în istorie până acum. Fiecare națiune are propria matrice culturală, istorică, spirituală și identitară, unică, pe care trebuie să și-o păstreze, prețuiască, dezvolte și să o transmită mai departe noilor generații, dacă vrea să dăinuiască, așa cum spunea marele nostru istoric, Nicolae Iorga: „Generaţia viitoare va trebui să ştie ceea ce generaţia trecută a ignorat: valoarea fondului propriu” – „Generații” (1927).