România și proiectul de țară pierdut

La nivelul Uniunii Europene, România nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. În ultimii ani ne-am împrumutat în stânga şi dreapta, uitând că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Acum 12 ani, la aderarea României în U.E. au existat numeroase raţiuni geopolitice. Ne-am trezit apoi flămânzi într-o Europă care ne-a ridiculizat ori de câte ori a avut ocazia. Am plecat capul şi umili am mers mai departe, strângând conștiincioși la subraț proiectul de țară, înlocuit de fiecare guvern venit la putere.

Nimic nu s-a schimbat în ultimii 10 ani, în schimb clasa politică pare în regres față de acum 100 de ani. În 1922, pentru a șasea oară, prim-ministru al României era Ion I.C. Brătianu, cunoscut și sub numele de „Mâna de fier”, cu o carieră politică începută ca deputat de Gorj, de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de Interne, de două ori ministrul al Apărării Naționale, de două ori ministru al Afacerilor Externe și membru de onoare al Academiei Române.

Astăzi, prim-ministru al României este domnul Nicolae Ciucă, fost militar, membru PNL de 2 ani și mai nou președinte al liberalilor, cunoscut și sub numele de „Mâna lui Iohannis”, un susținător al intereselor militare americane, acuzat de plagiat în teza de doctorat, despre care s-a scris și vorbit atât de mult în ultimele luni, încât chiar nu mai este cazul să reluăm prezentarea domniei sale.

Teoretic, problema era una simplă, dar privind lucrurile din altă perspectivă, mentalitatea la români nu s-a schimbat, iar nivelul de trai nu a crescut prea simţitor în ultimii ani. Din contră, s-a simţit un regres. Şi toate acestea doar pentru că nu am reuşit să ne aliniem unor standarde pe care fie nu le înțelegem, fie nu reușim să le adaptăm specificului românesc.

Adevărul este că, de 32 de ani, România se află la periferia Europei, la aproape toate capitolele și aici va rămâne pentru foarte mult timp. După toți acești ani ai democraţiei prost înţelese, consecinţele sunt vizibile din orice unghi am privi.

S-au adaptat doar unii politicieni şi cei care au ştiut să facă afaceri cu statul. Restul încearcă din răsputeri să supravieţuiască. Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani, atrag atenţia că în România există o piaţă nefuncţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România, nu este, deocamdată, funcţional. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească nu este capabilă să devină funcţională, deşi a beneficiat în ultimul timp de investiții, e drept majoritatea făcute doar pentru îmbogățirea unora.

AUTHOR:ANDREI POPETE PĂTRAȘCU | MAGAZIN CRITIC