Documentîndu-mă pentru un nou articol, cu uimire descopăr într-o carte veche greșita folosire a lui decît:
Ca urmări sociale ale acestei atitudini filosofice, sunt spiritul critic şi spiritul de toleranţă, precum şi cultivarea femeii şi întărirea familiei. Istoria ne învaţă, spune Maiorescu, că acolo unde femeia serveşte decât plăcerii brute, e o dovadă de nivel scoborât al culturii; şi că poporul care nu mai are nici un simţ pentru căsătorie şi viaţa de familie, e sortit pieirii“. (N. Bagdasar, Istoria filosofiei moderne, vol. V, Filosofia românească de la origini până astăzi, Societatea Română de Filosofie, Bucureşti, 1941, p. 30).
Dacă într-o lucrare de un asemenea înalt nivel a fost făcută o asemenea eroare, vorbitorii neșcoliți actuali își pot vedea în continuare liniștiți de exprimarea agramată rostitnd / scriind „am decît o sută de lei“ în loc de am doar / numai o sută de lei sau, dacă țin la adverbul cu pricina: n-am decît o sută de lei…
Un prieten mi-a semnalalat un articol pedagogic apărut în presa neînregimentată O mamă își educă de acasă cei 7 copii – povestea frumoasă a unei familii numeroase. Homeschooling = educație, dragoste, credință scris de Irina Bazon / Școala în Familie / Publicat: Sâmbătă, 30 iulie 2022 (https://www.activenews.ro/scoala-in-familie/O-mama-isi-educa-de-acasa-cei-7-copii-%E2%80%93-povestea-frumoasa-a-unei-familii-numeroase.-Homeschooling-%3D-educatie-dragoste-credinta-175379). Mă întreabă îndreptățit dacă e potrivit limbii române neologismul „homeschooling“ și-i răspund prompt: Nicidecum! Româna a fost peste măsură asediată, stîlcită, pusă la colț de anglicisme în ultimele decenii! E timpul măcar în ceasul al treisprezecelea să ne trezim, să luăm atitudine, să cerem tuturor să stopeze fenomenul! Destul că economic, din vina politicienilor needucați, necredincioși și iubitori de arginți străini, România a devenit o colonie stoarsă de resurse umane și materiale! Măcar cultural să mai rezistăm, limba fiind elementul fundamental al afirmării etnice!
Prin urmare, dragi concetățeni, principiul pedagogic în cauză este bun, mai ales în condițiile critice pe care le-am deplîns și eu într-un articol recent (v. https://www.magazincritic.ro/2022/06/30/despre-succesurile-iepocii-noastre/ ), dar vocabula cu pricina își poate afla foarte bine sălaș în românește prin chiar sintagma folosită în subtitlul articolului în cauză: școala de acasă ori școala din familie.
Mihai Floarea, apud MAGAZIN CRITIC, București, 3 gustar 2022
N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.