COMUNICAT. Profesorul Radu Ciuceanu a trecut în Veșnicie. Gânduri la despărțirea de un prieten și camarad
Constantinescu-Motru Ioan
Radu Ciuceanu și PF Patriarh Daniel / Basilica
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu anunță trecerea la Cele Veșnice a profesorului Radu Ciuceanu, luptător în rezistența anticomunistă și deținut politic timp de 15 ani, unul dintre ultimii supraviețuitori ai experimentului reeducării prin tortură de la închisoarea Pitești și participant activ în punctele fierbinți ale Revoluției din 1989.
Radu Ciuceanu
Membru de onoare al Academiei Române, fondator al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, deputat în Adunarea Constituantă (1990-1992) și în Parlamentul României (2000-2004), unde a ocupat funcția de președinte al Comisiei parlamentare pentru Cercetarea Abuzurilor, Petiții și Anticorupție, istoricul Radu Ciuceanu a fost, în ianuarie 1990, unul dintre inițiatorii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, iar apoi vicepreședinte al Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști, fiind decorat de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române cu cea mai înaltă distincție, Crucea Patriarhală. Profesorul Radu Ciuceanu a fost un prieten al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu și un obișnuit al manifestărilor cultural-memoriale ale acesteia. În calitate de președinte al INST, a luat atitudine fermă, în 2015, împotriva abuzivei Legi 217, așa numita „lege antilegionară”, fiind autorul unei atitudini oficiale împotriva inițiatorilor acestei legi și cerând, din păcate fără succes, președintelui Iohannis să nu promulge acest proiect de act normativ. De asemenea, a luat constant atitudine împotriva abuzurilor Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România – “Elie Wiesel”, contribuind la zădărnicirea inițiativelor acestuia de modificare a numelor unor străzi sau instituții de învățământ. În anii grei, în care presiunile unor cercuri de interese din SUA și Israel, la unison cu corul neomarxiștilor cocoțați la tribuna Institutului Elie Wiesel, au ridicat în jurul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu un adevărat zid de ură, mișelie și cenzură, profesorul Radu Ciuceanu s-a numărat printre puținii care nu s-au distanțat de noi și nu ne-au uitat, continuând să participe cu curaj la manifestările organizate de noi și menținând o relație instituțională, de la nivelul conducerii INST. Astăzi putem spune că, pentru această demnă atitudine a sa, profesorul Radu Ciuceanu a suportat consecințe, ca urmare a sesizărilor făcute de oficinele marxiste sus amintite la forurile superioare academice și chiar la instituțiile de forță ale statului român. Iată de ce, în numele membrilor și simpatizanților Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, al urmașilor luptătorilor anticomuniști reuniți sub semnul acestei instituții de drept privat, în aceste momente de durere, când fratele și camaradul nostru Radu Ciuceanu a plecat să întregească ceata Rezistenței adunate în Ceruri, îngenunchiem la catafalcul celui ce a mărturisit neîncetat, întreaga sa existență, întru Hristos și destinul neamului românesc, în munți, cu arma în mână, ori răstignit în temnițele bolșevice, pe șantierele arheologice ori de la catedră și tribuna Academiei Române. Să ne plecăm o clipă frunțile înaintea amintirii sale luminoase, a caracterului său dârz de cavaler al dreptății rătăcit într-o lume care pare că și-a uitat rosturile, și să strigăm, așa cum se obișnuia în Rezistență, atunci când unul dintre combatanți cădea: Profesorul Radu Ciuceanu! Prezent! Repere ale unei existențe exemplare Născut în 1928, Radu Ciuceanu a intrat în Mișcarea Națională de Rezistență în anul 1947, activând în conducerea unei structuri subordonate generalului Iancu Carlaonț. În conducerea MNR din Oltenia, va îndeplini misiuni de organizare a structurilor subversive în mediile studențești din Craiova, făcând legătura cu grupurile de partizani din masivele Retezat, Cozia și din Valea Cernei, transportând armament, muniție și materiale de propagandă. În 1948 va coordona stabilirea platformelor de desant destinate aviației americane și punctele de rezistență de pe Valea Oltului. Arestat în septembrie 1948, avea să fie anchetat de Securitate și de NKVD, fiind condamnat, în vara lui 1949, la 15 ani temniță grea pentru «crimă de uneltire împotriva ordinii sociale». A trecut prin penitenciarele Craiova, Pitești, Jilava, Târgșor, Gherla, Aiud, Văcărești, Dej, fiind una din victimele reeducării prin tortură de la închisorile Pitești (1949-1950) și Gherla (1950-1951), fiind eliberat la termen, în 1963. Până în 1968 a fost muncitor necalificat, iar între anii 1966-1970 a reușit să urmeze Facultatea de Istorie, lucrând la Institutul de Arheologie din București (1970-1975) și la Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București (1975-1989). În ultimul deceniu al regimului comunist, profesorul Radu Ciuceanu a reușit să expedieze, în secret, peste Cortina de Fier, informări cu privire la abuzurile conducerii comuniste, acestea fiind prezentate la postul de radio Europa Liberă. Revoluția a petrecut-o activând în cele mai fierbinți puncte din București, iar din 1990 a fost deputat în dunarea Constituantă din partea Partidului Național Liberal, al cărui vicepreședinte a și fost. În ianuarie 1990 a fost unul din fondatorii AFDPR, iar 1993 a înființat, sub egida Academiei Române, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului în România.
