Redau mai jos articolul “Da, unii profesorii își merită umilința!” scris în urmă cu cinci zile:
Am știut de la bun început că finalitatea acestei greve este una umilitoare și că liderii de sindicat nu fac nimic fără “acordul puterii”. Pentru cei ce au studiat istoria și au înțeles un lucru elementar, reamintesc că orice proiect politic este discutat, analizat, aprobat și redactat, fie ca proiecte clasificate, fie declasificate. Și în cazul grevei profesorilor a fost același lucru. Evident, mulți dintre dumneavoastră mă veți acuza de conspiraționism, dar vă răspund prompt că tocmai cei care fac astfel de proiecte clasificate fac parte din sistem și sunt cu adevărat conspiraționiștii care se joacă cu inteligența angajaților din cultură și educație care încă mai cred în “progresul democrației”.
Ce este cu adevărat democrația? Suntem învățați la școală că ea reprezintă “puterea poporului”. Cum poate cineva crede că poporul are putere dacă nu este educat? Cât a evoluat educația în ultimii 33 de ani de la revoluție? Cât a evoluat și poporul….? Astea-s roadele concrete ale democrației, restul reprezintă doar demagogia politică a băieților deștepți.
Cine sunt vinovați pentru ce a ajuns educația astăzi? Mulți veți răspunde că decidenții politici, fără a înțelege că aceștia nu fac nimic de capul lor, decât la negocieri cu societatea civilă și sindicatele pentru a se asigura că legile trec fără prea mult zgomot. Membrii acestora sunt ori incompetenți, ori privilegiații sistemului cu condiția ca aceștia să fie martorii unor diversiuni politice derulate cu ocazia implementării proiectelor politice. Mai concret, avem aceiași lideri de peste 20 de ani. Vă întreb, cum poate reuși cineva să reziste într-o funcție atâția ani fără a fi omul sistemului? Ce democrație mai este asta când în organizația fundamentală a unei instituții de stat, liderii sunt aceiași, cu toate că această instituție este vizibil în pragul degradării? Este cazul, evident, al Ministerului Educației, instituția fundamentală a unui “stat de drept”. Deci cine sunt cu adevărat vinovații? Ați înțeles, nu profesorii, nu politicieni, ci președinții Biroului Executiv Central al federațiilor sindicale.
Concluziile le puteți trage dumneavoastră, dar la final de grevă, ne-am mai putea întreba:
- Care este obiectivul politic al declanșării acestei greve din educație de o frumusețe incomparabilă în ultimii 20 de ani?
- Care este viitorul sindicatelor, oricum dezbinate încă de pe vremea primului mandat a lui Traian Băsescu?
- Ce mai pot face profesorii pentru viitorul lor și al elevilor în condițiile date?